ICCJ. Decizia nr. 5262/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5262/2004
Dosar nr. 6263/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 noiembrie 2002, la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta S.A.R. A. SA, sucursala Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.M.M., pentru a fi obligată la plata sumei de 128.488.875 lei cu titlu de despăgubiri, plus dobândă la nivelul celei practicate de B.N.R., de la data punerii în întârziere a debitoarei, 29 noiembrie 2001, până la achitarea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că la 28 septembrie 1999 s-a produs un accident de circulaţie din culpa pârâtei, iar autoturismul proprietatea SC N. SRL a fost avariat, societatea de asigurări achitând despăgubirile prevăzute în contractul de asigurare pe care le pretinde pârâtei prin subrogare în drepturile asiguratului, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995.
Prin încheierea nr. 304 din 21 ianuarie 2003, Judecătoria Cluj Napoca a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj unde s-a format dosarul nr. 1790/2003, iar prin sentinţa civilă nr. 3506 din 9 septembrie 2003 a acestei instanţe s-a respins acţiunea S.A.R. A. SA Bucureşti cu motivarea că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., respectiv încercarea de conciliere cu pârâta.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 93 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care a fost respins apelul reclamantei ca nefondat.
Cu actul înregistrat la 8 aprilie 2004, societatea-reclamantă a formulat motive de recurs susţinând că, în realitate, pârâta a fost convocată de două ori la conciliere, ulterior fiind şi pusă în întârziere şi solicitând casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul reclamantei este fondat.
Din considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză rezultă că instanţele au respins acţiunea societăţii de asigurare cu motivarea că nu s-au respectat prevederile art. 7201 C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În realitate, aşa cum s-a dovedit cu actele prezentate de societatea reclamantă, la data de 22 aprilie 2002, cu adresa nr. 33871/2002, aceasta a încercat concilierea directă cu pârâta S.M.M., care a primit adresa respectivă la 3 mai 2002, ceea ce înseamnă că în mod greşit instanţele au reţinut nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind concilierea directă.
Ulterior, prin adresa nr. J 442 din 7 august 2000, S.A.R. A. SA Bucureşti a comunicat pârâtei şi notificarea pentru despăgubirile ce formează obiectul litigiului, aşa încât critica reclamantei este întemeiată, iar recursul va fi admis conform art. 312 alin. (3), teza a doua C. proc. civ. şi vor fi casate ambele hotărâri pronunţate în cauză, pricina urmând a fi trimisă Judecătoriei Cluj competentă să o soluţioneze conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 93 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 3506 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj şi trimite cauza la Judecătoria Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5263/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5006/2004. Comercial → |
|---|
