ICCJ. Decizia nr. 514/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.514/2004
Dosar nr. 2199/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC. N.F. SRL, a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâtei, SC. T.M. SA, sucursala E.L. Constanţa, să emită facturi pentru diferenţele de preţ neîncasate, din contractul de vânzare cumpărare, a mijloacelor fixe ce compun activul C.E.T. Ovidiu, să predea toate mijloacele fixe care constituie obiectul contractului, sub sancţiunea unor daune cominatorii şi să plătească cheltuielile de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 6521 COM din 23 septembrie 2003, Tribunalul Constanţa, a respins acţiunea, considerând că pe cale de ordonanţă preşedinţială se pot lua numai măsuri provizorii, fără a prejudeca fondul. Neîndeplinirea condiţiei vremelniciei şi a neprejudecării fondului, nu deschid calea ordonanţei preşedinţiale.
Împotriva hotărârii judecătoreşti susmenţionate, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8,9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că instanţa de fond greşit a apreciat neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., în cazul obligaţiei de a face. Prevenirea unor pagube iminente şi însemnate justifică interesul ordonanţei preşedinţiale de care instanţa nu a ţinut cont. Încetarea executării contractului reprezintă un abuz, aşa încât, aparenţa dreptului şi urgenţa sunt condiţii întrunite de cererea formulată.
În privinţa vremelniciei, recurenta apreciază că aceasta are în vedere numai autoritatea de lucru judecat de care nu se bucură ordonanţa preşedinţială, iar în legătură cu neprejudecarea fondului, reclamanţii sunt apăraţi de aparenţa dreptului, suficientă pentru admiterea ordonanţei.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Procedura specială a ordonanţei preşedinţiale introduce reguli derogatorii în privinţa judecăţii, fără însă a restricţiona obiectul litigiului sau a o condiţiona de sesizarea instanţei asupra fondului.
Cu toate acestea dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., stabileşte condiţii restrictive de admisibilitate, dat fiind caracterul hotărârii pronunţate.
Caracterul vremelnic, condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, decurge din însăşi natura măsurii luate, care îşi produce efectele o perioadă limitată de timp, menţinând o situaţie de fapt până la soluţionarea fondului.
Este adevărat că aparenţa dreptului este uneori suficientă pentru ca instanţa să ordone măsuri de protecţie, chiar dacă dreptul este litigios. Însă măsurile nu pot depăşi caracterul temporar. Altfel, pe calea unei judecăţi sumare, de urgenţă, s-ar păşi la o soluţie care ar putea extinde atribuţiile conferite de procedura specială în discuţie.
Mai mult, prin întâmpinarea depusă la prima instanţă, pârâta invocă apărări de fond care nu pot fi analizate (încheierea contractului de vânzare cumpărare, îndeplinirea obligaţiilor părţilor, identificarea bunurilor ce formează capitalul social al societăţii).
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră judicioasă soluţia pronunţată de instanţa de fond, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 6521/COM din 23 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC. N.F. SRL Ovidiu, împotriva sentinţei nr. 6521/COM din 23 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 520/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 508/2004. Comercial → |
|---|
