ICCJ. Decizia nr. 488/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.488/2004
Dosar nr. 3383/2001
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Primăria Municipiului Târgu Mureş, a chemat în judecată pe pârâta, SC. P.M. SA Ungheni, şi a solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de 52.012.273 lei cu titlu de redevenţe pe anul 1998 şi de 70.734.020 lei penalităţi de întârziere, sumă majorată la 134.449.054 lei.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa nr. 508 din 7 aprilie 2000, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata daunelor reprezentând redevenţe neachitate şi majorări de întârziere.
Instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de concesiune, s-a stabilit cuantumul redevenţei, iar negocierea prevăzută de art. 5 din Legea 114/1995, privind reducerea taxei de concesiune, nu a avut loc.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 809/A din 22 decembrie 2000, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond a respins acţiunea.
Curtea de apel a considerat că părţile beneficiază de prevederile art. 5 din Legea 114/1995, acestea modificând de drept contractul părţilor, fără posibilitatea negocierii preţului concesiunii.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs, susţinând că instanţa de apel greşit a considerat aplicabile dispoziţiile art. 5 din Legea 114/1995, întrucât pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de aplicare a reducerilor la plata redevenţei, iar contractul de concesiune a rămas neschimbat.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul de concesiune încheiat între părţi în anul 1994, s-a stabilit drepturile şi obligaţiile acestora, printre care şi preţul concesiunii.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 şi 6 din contract, redevenţa anuală era de 6.400.000 lei, care se va indexa în raport cu procentul de devalorizare a leului faţă de dolar. Art. 9 al convenţiei părţilor, stabilea penalităţi de întârziere de 0,5% din suma datorată.
Apariţia Legii 114/1996 a considerat construirea locuinţelor un obiectiv major de interes naţional şi a acordat facilităţi, pentru persoanele juridice române care investesc din profit, pentru realizarea de locuinţe.
Simpla adresă a societăţii de construcţii, prin care învederează cocontractantului că beneficiază de reducerea redevenţei cu 95%, este insuficientă pentru aplicarea art. 5 din lege.
Condiţia esenţială, pe care instanţa de apel nu a sesizat-o, era ca investiţiile să se realizeze din profitul societăţii. Această dovadă nu a fost administrată, astfel încât este greşită susţinerea potrivit căreia taxa de concesiune se reduce de drept cu 95%.
Nici evocarea unei hotărâri judecătoreşti, care nu a intrat în puterea lucrului judecat, nu poate forma convingerea judecătorilor asupra unei situaţii de drept, cu atât mai mult cu cât priveşte o altă perioadă de derulare a contractului dintre părţi, determinând astfel o situaţie de fapt diferită.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 809/A din 22 decembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, pe care o va modifica, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 508 din 7 aprilie 2000, a Tribunalului Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, Primăria Municipiului Tg. Mureş, împotriva deciziei nr. 809/A din 22 decembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei nr. 508 din 7 aprilie 2000, a Tribunalului Mureş.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 508/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 486/2004. Comercial → |
|---|
