ICCJ. Decizia nr. 532/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.532/2004
Dosar nr. 4487/2001
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 939, din 30 iunie 2000, a Tribunalului Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea în pretenţii, formulată de reclamanta SC. T.G.I.E. SRL., cu sediul în Oradea, aşa cum a fost precizată şi pârâta, SC. M.I. SRL., cu sediul în Reghin, a fost obligată la plata sumelor de: 49.334.329 lei cu titlu de despăgubiri reactualizate şi la 3.634.251 lei cheltuieli de judecată aferente soluţionării cauzei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate potrivit art. 6.3 din contractul de închiriere, încheiat între părţi, la 21 aprilie 1997, în sensul că nu a asigurat paza spaţiului închiriat reclamantei. Că deşi inculpatul, C.E.V., a fost condamnat la 4 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pârâta nu a făcut dovada că sentinţa penală a rămas irevocabilă, iar pe de altă parte, aceasta nu a putut fi pusă în executare, deoarece inculpatul nu deţine în patrimoniul său nici un bun mobil sau imobil.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 95, din 5 martie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot în sensul, că a respins acţiunea reclamantei şi a obligat-o la 1.847.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut de instanţă că reclamanta putea să o sesizeze pe pârâtă imediat ce a constatat că aceasta nu a respectat prevederile art. 6 pct. 3 din contractul încheiat, la 25 aprilie 1997, conform cărora pârâta avea obligaţia să predea spaţiul închiriat reclamantei cu amenajări de siguranţă normală (ferestre cu gratii metalice, uşi metalice, încuietori) şi să asigure paza imobilului şi după orele de program.
SC. T.G.I.E. SRL., cu sediul în Oradea, a declarat recurs împotriva acestei decizii, şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică. A arătat recurenta că intimata pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de închiriere art. 6.3, de a asigura paza spaţiului închiriat şi după orele de program, şi trebuie să suporte prejudiciul cauzat în urma sustragerii de bunuri, în noaptea de 26 ianuarie 1998, din depozitul său, în valoare de 22.323.226 lei.
S-a susţinut că nu avea obligaţia să o notifice pe intimată, pentru că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţia încheiată între părţi.
Recursul nu este fondat.
Prin contractul încheiat între părţi, la 21 aprilie 1997, reclamantei SC. T.G.I.E. SRL., cu sediul în Oradea, i s-a închiriat de către pârâta SC. M.I. SRL., cu sediul în Reghin, spaţiul situat în municipiul Reghin, în suprafaţă de 180 m.p., pentru a fi folosit ca depozit.
La capitolul VI din contract, art. 6.3, s-a stipulat clauza conform căreia pârâta, în calitate de locator, avea obligaţia să predea spaţiul pentru închiriat cu amenajări de siguranţă normale şi să asigure paza în exterior şi după orele de program.
În noaptea de 24/25 ianuarie 1998, la acest spaţiu a avut loc un furt de bunuri ce a fost comis de C.E.V., care prin sentinţa penală nr. 332, din 27 aprilie 1998, a Judecătoriei Reghin, Judeţ Mureş, a fost condamnat la 4 ani şi 10 luni închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost obligat în temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. proc. civ., la 22.323.226 lei despăgubiri către partea civilă, SC. T.G.I.E. SRL., cu sediul în Oradea.
Recurenta a pus în executare această hotărâre rămasă irevocabilă şi care a devenit titlu executoriu în temeiul art. 3731 C. proc. civ.
Prin procesul verbal, din 18 aprilie 2000, întocmit de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Reghin, s-a constatat că inculpatul C.E.V. nu deţine bunuri pentru a fi valorificate în vederea recuperării creanţei.
Ulterior, reclamanta a formulat, la 24 aprilie 2000, acţiunea dedusă judecăţii, prin care a solicitat obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 22.323.226 lei, reprezentând prejudiciul cauzat, datorită nerespectării obligaţiilor contractuale.
Acţiunea reclamantei nu este întemeiată.
Astfel, prin sentinţa penală 332, din 27 aprilie 1998, a Judecătoriei Reghin, reclamanta s-a constituit parte civilă, cerere care a fost admisă în temeiul art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 şi 999 C. proc. civ., şi inculpatul C.E.V. a fost obligat la 22.323.226 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de acesta în noaptea de 24/25 ianuarie 1998.
Faptul că reclamanta nu a putut recupera creanţa sa, prin punerea în executare a hotărârii, întrucât inculpatul nu deţinea bunuri pentru a fi valorificate, nu o îndreptăţeşte pe reclamantă de a formula o nouă acţiune, cu un alt temei juridic, cel contractual.
Cum reclamanta s-a constituit parte civilă în procesul penal, cerere ce i-a fost admisă în temeiul art. 14 C. proc. pen., aceasta nu poate formula acţiunea de faţă decât cu încălcarea regulii „electe una via non datur recursus ad alteram".
În raport de aceste considerente, criticile recurentei care vizează nerespectarea de către pârâtă, a prevederilor art. 6.3 din contractul încheiat între părţi, vor fi înlăturate, întrucât nu se poate reţine răspunderea contractuală a societăţii pârâte, cât timp reclamanta are un titlu executor împotriva autorului furtului comis, în spaţiul ce i-a fost închiriat.
Aşa fiind, Curtea urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, SC. T.G.I.E. S.R.L. Oradea, împotriva deciziei nr. 95, din 5 martie 2001, a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 520/2004. Comercial → |
|---|
