ICCJ. Decizia nr. 5500/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC G. SA a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1851 din 13 mai 2002 și restabilirea situației anterioare în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților P.M. și P.G.I.
Motivându-și acțiunea reclamanta arată că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, pârâtul P.M. ocupa funcția de administrator unic la SC I.C.P.M. SA Petroșani fiindu-i interzis să dobândească bunuri aflate temporar în gestiunea sa.
Tribunalul Hunedoara, prin sentința comercială nr. 197 din 26 ianuarie 2004, a respins acțiunea reclamantei și a intervenientului în interes propriu C.E.M., ca nefondată, obligându-i pe aceștia la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului Argeș s-a dispus rezoluțiunea contractului de cesiune anulându-se actul constitutiv al SC I.C.P.M. Petroșani încheiat ca urmare a contractului de cesiune rezultând că pârâtul P.M. nu mai îndeplinea calitatea de acționar majoritar revenindu-se la situația anterioară astfel că pârâtul nu era administrator al SC I.C.P.M. SA Petroșani.
în privința prețului acesta a fost apreciat ca serios față de prețul pieții din Valea Jiului.
Se mai reține că înstrăinarea a fost aprobată prin A.G.A. din 10 mai 2002.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și intervenientul C.E.M.
Reclamanta arată că nu au fost aplicate dispozițiile art. 143 și art. 152 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora contractul este nul fiind încheiat cu administratorul societății.
Și intervenientul critică sentința susținând că actul încheiat este unul de conivență.
Curtea de Apel Alba, prin decizia comercială nr. 150 din 17 mai 2005, a respins apelul reclamantei, ca nefondat, și a anulat ca netimbrat apelul intervenientului C.E.M., obligându-i pe apelanți la 100.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanta a pierdut irevocabil calitatea de acționar nemailegitimându-se în calitate procesuală activă conform art. 161 C. proc. civ.
Apelul intervenientului a fost anulat, deoarece acesta nu s-a conformat obligației legale de a achita taxele judiciare.
Decizia a fost atacată cu recurs de aceleași părți, reclamanta și intervenientul.
Sunt invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 C. proc. civ., susținându-se că potrivit datelor de la Registrul Comerțului intervenientul C.E.M. deține 6,54 % din acțiuni astfel că potrivit art. 111 C. proc. civ. și art. 152 din Legea nr. 31/1990, când administratorul încheie acte juridice care prejudiciază societatea, iar din cauza poziției lor societatea nu acționează, oricare dintre acționarii minoritari are dreptul să introducă acțiune în numele societății.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanțele au aplicat corect dispozițiile art. 143 și art. 152 din Legea nr. 31/1990 reținând că nu poate fi anulat contractul de vânzare-cumpărare în litigiu, întrucât la data înstrăinării, respectiv 13 mai 2002 nici unul dintre pârâți nu mai avea calitatea de administrator al societății potrivit sentinței comerciale nr. 641/2002 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă.
De asemenea, nici reclamanta și intervenientul nu mai erau acționari la data introducerii acțiunii ai societății vânzătoare astfel că, în mod corect a fost aplicat și art. 161 C. proc. civ.
Se mai reține că intervenientul C.E.M. trebuia să demonstreze de ce este greșită soluția instanței de apel care a anulat apelul său și nu să facă critici de fond.
Nu s-au găsit întemeiate motivele de recurs și acesta a fot respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5714/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5509/2004. Comercial → |
|---|
