ICCJ. Decizia nr. 5541/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 11 august 2003, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Strunga pentru a fi obligată la plata sumei de 566.616.000 lei reprezentând dividende pentru anii 2000, 2001 și 2002, pentru suprafața de teren aflată pe raza comunei Alexandru Ion Cuza.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în baza hotărârii Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Iași a fost validată propunerea pentru reconstituirea dreptului său de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren care totalizează 29,96 ha și pentru care, în calitate de acționar la SC A. SA Strunga a calculat și pretins dividendele ce formează obiectul litigiului.
Cu actul înregistrat la 24 noiembrie 2003, la instanța de fond, reclamantul a arătat că înțelege să-și majoreze acțiunea și cu dividendele aferente anului 2003, așa încât totalul pretențiilor sale este de 754.880.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 2977/ E din 8 decembrie 2003, Tribunalul Iași a respins acțiunea cu motivarea că reclamantul nu a dovedit că este acționar la SC A. SA Strunga.
Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr. 119 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
Cu actul înregistrat la 24 iunie 2004, B.V. a formulat motive de recurs pe care nu le-a încadrat în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și prin care s susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că pentru terenul în suprafață de 26,96 ha teren s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului B.V. prin hotărârea nr. 154 din 20 septembrie 2000 (pentru 15,13 ha) și prin hotărârea nr. 426 din 18 iunie 2003 (pentru 11,83 ha) ale Comisiei Județene Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Iași.
Pe de altă parte, la dosarul de fond au fost depuse mai multe înscrisuri din care rezultă că, în calitatea sa de locator conform Legii arendei nr. 16/1994, B.V. a încasat drepturi bănești sau a ridicat unele cantități de grâu, ceea ce înseamnă că pretențiile sale nu puteau fi examinate decât prin prisma calității sale de locator, cu drepturile și obligațiile derivând din legea arendării.
în această situație, instanțele au fost îndreptățite să rețină că reconstituirea dreptului de proprietate nu-i conferă automat calitatea de acționar și nici dreptul la dividende.
într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dividendele se plătesc asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.
Așa cum s-a arătat, recurentul nu a avut calitatea de asociat la societatea comercială intimată, SC A. precizând că numai în anul 2003 s-a încheiat un contract de arendă, în condițiile reglementate de Legea nr. 16/1994, ceea ce înseamnă că în mod corect s-au respins pretențiile reclamantului la plata dividendelor.
Pentru aceste motive, recursul reclamantului a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5499/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5662/2004. Comercial → |
|---|
