ICCJ. Decizia nr. 5615/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5615/2004
Dosar nr. 6940/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 octombrie 2003, reclamanta SC G. SRL Constanţa a chemat în judecată pârâta SC A.S.C. SRL Constanţa pentru a fi obligată la plata sumei de 51.126.252 lei reprezentând preţ concesiune achitat în numele pârâtei, către SC A.C. SRL Constanţa, să se dispună redistribuirea spaţiului concesionat, astfel încât să se asigure o folosinţă egală conform cotelor convenite la pct. II din contractul încheiat cu SC A.C. SRL Constanţa.
Totodată, să fie obligată şi la plata dobânzii legale şi la daune cominatorii până la achitarea sumei datorate şi la redistribuirea spaţiului.
În motivare, a arătat că cele două părţi au încheiat contracte de închiriere cu SC C. SRL Constanţa privind folosinţa spaţiului situat în Constanţa str. Traian, obligându-se să achite către locatar în mod egal, cu titlu de chirie, echivalentul ratei de concesiune pe care aceasta din urmă o datora primăriei.
Ca urmare a majorării taxei de concesiune s-a majorat şi cuantumul chiriei şi reclamanta pentru a evita evacuarea a achitat în contul pârâtei şi cota datorată de aceasta până în anul 2003.
A arătat că s-a mai convenit ca până la modificarea preţului concesiunii, indiferent de spaţiul folosit, să se achite în mod egal preţul acestora, iar după modificarea redevenţelor, fie să se facă schimb de loturi, fie să se redistribuie spaţiile pentru asigurarea unor cote egale.
În urma măsurătorilor efectuate, a rezultat că reclamanta foloseşte 46,031 mp. iar pârâta 72,166 mp., ceea ce este inechitabil în situaţia actuală.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece între acestea nu există nici un raport juridic.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 9473/ com din 16 decembrie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei şi a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
Reclamanta a formulat apel criticând soluţia sub aspectul modului cum a fost soluţionată cauza având în vedere că cererea de chemare în judecată a avut două capete de cerere distincte şi chiar dacă între cele două societăţi nu există o relaţie contractuală directă, instanţa de fond trebuia să observe că în legătură cu sumele de bani pe care apelanta le-a solicitat a fi restituite, între acestea s-a stabilit un raport juridic indirect încât, capătul de acţiune în pretenţii trebuia soluţionat pe fond.
Apelul a fost respins prin Decizia civilă nr. 83/ com din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, care a reţinut că reclamanta a precizat că temeiul acţiunii privind plata sumei de 51.126.252 lei îl reprezintă răspunderea civilă delictuală, iar competenţa instanţei fiind dată de capătul de cerere privind redistribuirea spaţiului, celălalt capăt are caracter accesoriu.
În aceste condiţii, s-a apreciat că în mod corect, instanţa a soluţionat cauza pe excepţie, deoarece cât timp pârâta nu se legitimează personal în capătul de cerere principal, aceeaşi soluţie se impunea şi în cererea accesorie.
Reclamantul a formulat recurs arătând că, în mod nelegal, instanţa de apel a apreciat că unul dintre capetele acţiunii este accesoriu celuilalt, iar respingerea capătului de cerere principal duce şi la respingerea capătului de cerere accesoriu, fără a se mai pronunţa asupra justeţei acestuia din urmă. Astfel, dacă în privinţa cererii de redistribuire a spaţiului, este adevărat, că părţile nu se află în raport juridic direct, cu privire la sumele de bani pretinse, ele s-au plătit de reclamantă în contul pârâtei, în condiţiile în care, deşi datorate, nu au fost achitate de aceasta, situaţie care o îndreptăţeşte la despăgubiri.
Recursul nu a fost întemeiat în drept, dar faţă de motivele de fapt invocate, se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin primul capăt al acţiunii aşa cum a fost precizată reclamanta a pretins redistribuirea spaţiului concesionat SC A.C. SRL Constanţa şi închiriat de aceasta pârâţilor, instanţele reţinând întemeiat în raport de acest obiect, că pârâta nu se legitimează procesual, între reclamantă şi pârâtă neexistând raporturi contractuale.
Prin celelalte capete de cerere în pretenţii reclamanta a pretins însă obligarea la daune invocând drept cauză o plată făcută pentru actul şi nicidecum contractul ca izvor de obligaţii.
Aşa fiind, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în legătură cu acest obiect al judecăţii confirmând astfel soluţia instanţei de fond, în totalitate.
Prin urmare, în baza art. 312 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărând asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite şi luând în vedere şi dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., recursul va fi admis şi Decizia modificată, în sensul că se va admite apelul reclamatei împotriva hotărârii şi va fi anulată în parte trimiţându-se cauza la instanţa de apel pentru soluţionarea pe fond a capetelor de acţiune în pretenţii.
Se vor menţine restul dispoziţiilor cu privire la soluţionarea capătului de cerere privind redistribuirea spaţiului închiriat şi obligarea la plata de daune cominatorii până la îndeplinirea acestei obligaţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 83 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială. Modifică Decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamanta SC G. SRL Constanţa împotriva sentinţei nr. 9473 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Constanţa pe care o anulează în parte şi evocând fondul trimite cauza la instanţa de apel pentru soluţionarea capetelor de cereri în pretenţii. Menţine sentinţa şi Decizia cu privire la soluţionarea capătului de cerere privind redistribuirea spaţiului închiriat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5663/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5216/2004. Comercial → |
|---|
