ICCJ. Decizia nr. 5216/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5216/2004
Dosar nr. 9058/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1111/2003 al Curţii de Apel Bacău, reclamanta SC F.C. SRL Bucureşti, în calitate de lichidator al SC E.P. SRL Bucureşti, a acţionat în judecată pe pârâta SC C. SA Piatra Neamţ, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 500.000 dolari S.U.A. reprezentând penalităţi contractuale pentru denunţarea unilaterală a contractului de închiriere şi prestări de servicii perfectat de părţi, cu cheltuielile de judecată aferente.
În motivarea pretenţiilor sale, reclamanta a susţinut că prin contractul bilateral nr. 1964 din 28 octombrie 1996 modificat la 8 ianuarie 1997 şi apoi la 1 martie 1999 prin actul adiţional nr. 5, pârâta s-a obligat ca în cazul în care va rezilia unilateral contractul să plătească reclamantei o penalitate de 500.000 dolari S.U.A. cash, fără nici un fel de preaviz.
Instanţa învestită cu soluţionarea acestei acţiuni, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 164 din 14 octombrie 2003 prin care a admis acţiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 500.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de penalizare şi 1.345.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin contractul pe care l-au încheiat părţile în proces, au avut în vedere când au inserat clauza de la art. 6.6 din actul adiţional nr. 5 din 1 martie 1999, să sancţioneze sever o denunţare unilaterală a contractului.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, pârâta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând să se soluţioneze recursul şi în considerarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2216 din 22 iunie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bacău de a judeca în primă instanţă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Neamţ
Reclamanta a formulat contestaţie în anularea deciziei de mai sus.
Prin Decizia nr. 4199/2004 din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia atacată şi a fixat termen pentru judecarea recursului pârâtei la data de 2 decembrie 2004, reţinând că a fost legal investită curtea de apel cu soluţionarea acţiunii reclamantei în primă instanţă.
Recursul pârâtei este întemeiat, urmând a fi admis în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ.
Instanţa de fond nu a pronunţat o hotărâre corectă atâta vreme cât în considerentele hotărârii a reţinut că ulterior încheierii contractului de închiriere dintre părţi, locatara spaţiului şi-a concesionat drepturile şi obligaţiile din contract către SC E.P. SRL Bucureşti şi a notificat pe proprietarul spaţiului asupra transferului tuturor drepturilor şi obligaţiilor sale către această nouă societate.
Aşadar nu s-a încheiat un nou contract de închiriere între SC C. SA Piatra Neamţ şi noua societate, deci nu se poate considera că pârâta a închiriat spaţiul proprietatea sa altei societăţi.
Existenţa acestui demers nu a schimbat contractul de închiriere iniţial, cum de altfel acest contract nu s-a schimbat nici prin cesionarea făcută de SC C. SA Piatra Neamţ către SC C.P. SA Piatra Neamţ, situaţie, de asemenea, notificată celeilalte societăţi contractante.
Deci prin aceste operaţiuni de cesionare contractul iniţial de vânzare-cumpărare nu a încetat, pârâta nu a închiriat de două ori acelaşi obiectiv pentru a fi răspunzătoare de nerespectarea obligaţiilor asumate prin art. 6.6 din anexa 5.
Din această perspectivă, greşit instanţa de fond a reţinut că prevederile de la art. 6.6 din anexa menţionată ar constitui o denunţare unilaterală a contractului.
Clauza penală menţionată mai sus, face parte din art. 6 intitulat „Rezilierea" şi se impune interpretarea ei în contextul tuturor clauzelor prevăzute la art. 6, în special al celor cuprinse în art. 6.3 ce reglementează situaţia în care una dintre părţile contractante încalcă prevederile contractului şi nu remediază acest lucru, la notificarea celeilalte părţi în termen de 30 de zile.
Cum reclamanta nu a notificat atare încălcare, rezultă per a contrario că a acceptat cesionarea contractului către SC C.P. SA Piatra Neamţ făcută de pârâta SC C. SA Piatra Neamţ şi deci această pârâtă nu a încălcat condiţiile locaţiunii.
În contextul celor de mai sus urmează ca recursul pârâtei să fie admis. Se va modifica hotărârea recurată, în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei.
Conform prevederilor art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei potrivit dovezilor din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Piatra Neamţ, împotriva deciziei nr. 164 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC E.P. SRL prin lichidator SC F.C. SRL Bucureşti pentru plata sumei de 500.000 dolari S.U.A.
Obligă intimata la plata sumei de 101.762.525 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5615/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2140/2004. Comercial → |
|---|
