ICCJ. Decizia nr. 5762/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5762/2004
Dosar nr. 10729/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa, reclamanta SC E. SRL Caransebeş cu sediul în Caransebeş, judeţul Caraş Severin, a solicitat obligarea pârâtei SC T.S. SRL cu sediul în Constanţa, Judeţul Constanţa la plata sumelor de 203.082.405 lei reprezentând tarif încasat şi neachitat, 203.082.405 lei penalităţi de întârziere, a daunelor şi prejudiciilor suferite şi a cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost strămutată la Tribunalul Bucureşti, a cărui secţie comercială, prin sentinţa civilă nr. 6171, pronunţată la 12 octombrie 200, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, obligând-o la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia civilă nr. 1437, pronunţată la 3 decembrie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile ambelor părţi, declarate împotriva sentinţei de mai sus, pârâta susţinând că în mod greşit nu i-au fost acordate în întregime cheltuieli efectuate şi probate în dosar (pag. 311 dosar fond).
Recursurile declarate de ambele părţi au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 1251, pronunţată de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30 martie 2004.
Instanţa supremă a reţinut că recursul pârâtei, motivat de greşita neacordare a cheltuielilor de judecată ca urmare a unei erori evidente, nu se încadrează în nici una din ipotezele art. 304 C. proc. civ., însă echivalează cu o cerere ce poate fi soluţionată conform procedurii prevăzută de art. 2812 C. proc. civ.
În consecinţă, din oficiu, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti, pentru a se pronunţa sub acest aspect.
Aceasta, prin Decizia comercială nr. 325 din 17 iunie 2004, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, apreciind că aceasta este instanţa competentă să se pronunţe în cauză, conform art. 2812 C. proc. civ., ea fiind instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei completare se solicită.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de apel Bucureşti, sesizând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a constatării existenţei unui conflict negativ de competenţă.
Această din urmă instanţă şi-a motivat hotărârea pe prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora problema competenţei curţii de apel, problemă rezolvată de instanţa de control judiciar, este obligatorie pentru aceasta.
În plus, s-a constatat că în speţă nici nu sunt aplicabile prevederile art. 2812 C. proc. civ., care se referă la o omisiune de pronunţare şi nu la o pronunţare greşită cum este cazul în speţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, se constată faptul că în speţă competentă să soluţioneze cererea este Curtea de Apel Bucureşti.
Soluţia se impune, faţă de prevederile deciziei nr. 1251 din 30 martie 2004 a secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a investit-o cu soluţionarea cererii şi faţă de inaplicabilitatea art. 2812 C. proc. civ., care se referă la omisiunea pronunţării asupra unor capete de cerere şi nu l-a admiterea în parte a acestora, aşa cum este cazul în speţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5764/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5749/2004. Comercial → |
|---|
