ICCJ. Decizia nr. 5627/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5627/2004
Dosar nr. 421/2002
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Argeş, reclamanta, SC G. SA a chemat în judecată pârâta, SC F.I.G. SRL solicitând ca aceasta să-i plătească suma de 22.491.233 lei, cu titlu de preţ şi suma de 1.874.298 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Argeş a respins acţiunea reclamantei SC G. SA, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada pretenţiilor sale prin înscrisurile depuse la dosar.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 546, pronunţată la data de 15 octombrie 2001 în dosarul nr. 4346/2001.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că înscrisurile depuse în susţinerea acţiunii, facturi fiscale neacceptate la plată şi avize de expediţie a mărfii nesemnate de reprezentantul pârâtei, nu sunt opozabile acesteia, iar susţinerea reclamantei că o parte a debitului a fost achitată de pârâtă, nu a fost dovedită prin depunerea la dosar a chitanţelor invocate în probaţiune, astfel că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1169 C. civ.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă, SC G. SA, fără a indica temeiul de drept al cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a ignorat chitanţele din 1 iulie 1999, în valoare de 6.000.000 lei şi 4 septembrie 1999, în valoare de 3.000.000 lei, care atestă achitarea, parţială, a facturilor din 5 mai 1999 şi din 18 martie 1999 de către pârâtă, deci fac dovada existenţei raportului juridic dedus judecăţii, critici care, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea actelor dosarului nu relevă existenţa chitanţelor la care se referă recurenta între probele administrate în faţa instanţelor de fond şi de apel, iar în considerentele deciziei atacate se semnalează, expres, lipsa acestora.
Aşa fiind, se constată că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., ca menţionatele înscrisuri să constituie dovezi administrate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanta reclamantă împotriva deciziei pronunţată, în cauză, de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SA, împotriva deciziei nr. 546/ A-C din 15 octombrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5675/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5618/2004. Comercial → |
|---|
