ICCJ. Decizia nr. 592/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.592/2004
Dosar nr. 3341/2001
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa civilă nr. 877 C din 27 iunie 2000, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 520/1999, a fost admisă acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC T.P. SA Braşov şi a fost obligată pârâta, SC P.R. SRL Braşov, la plata sumelor de 172.279.222 lei, cu titlu de pretenţii actualizate la data de 31 martie 2000, şi 6.660.584 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit contractului de asociere, urmat de convenţia din 28 decembrie 1998, a reieşit că pârâta datora cota parte din asociere, în sumă de 123.071.588 lei, care, la 31 martie 2000, actualizată, reprezenta 172.279.222 lei şi pe care s-a obligat să o plătească în rate egale lunare până la 30 iunie 1999.
Sentinţa instanţei de fond a fost desfiinţată de curtea de apel, care a admis apelul declarat de pârâta SC P.R. SRL şi a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Braşov, cu motivarea că instanţa a omis să examineze şi să se pronunţe cu privire la excepţiile de nulitate şi inadmisibilitate a acţiunii ridicate de pârâta-apelantă.
Împotriva deciziei nr. 50/AP din 31 ianuarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, reclamanta, SC T.P. SA Braşov, a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât nejustificat s-a prelungit termenul de soluţionare al litigiului, deoarece atât nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiilor şi chiar diferenţele de timbraj puteau fi complinite în instanţa de apel.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Prin acţiune, reclamanta-recurentă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 102.571.587 lei, cu titlu de contribuţie în cadrul contractului de asociere şi 146.735.418 lei penalităţi de întârziere.
La dosarul de fond, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei la 102.571.587 lei , sumă la care să se adauge coeficientul de reactualizare, iar cu privire la plata penalităţilor precizează că acest capăt de acţiune îl lasă la aprecierea instanţei.
Potrivit art. 129 alin. ultim C. proc. civ., instanţa de fond trebuia să fixeze cadrul procesului, stabilind cu exactitate obiectul acţiunii.
Obiectul cererii de chemare în judecată nu poate fi lăsat la aprecierea instanţei.
În cauză nu rezultă dacă penalităţile şi daunele care au temeiuri juridice distincte au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, deoarece nu se motivează defalcat cu indicarea componenţei sumei acordate.
Contractul de asociere se impunea a fi analizat şi în raport cu dispoziţiile art. 251-256 C. com., precum şi dacă, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1513 C. civ.
Potrivit art. 136 şi 137 C. proc. civ., instanţa de fond avea obligaţia să se pronunţe cu privire la excepţiile ridicate de nulitate şi admisibilitate a acţiunii.
Astfel fiind, în raport cu considerentele arătate, recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins, Decizia instanţei de apel privindu-se ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC T.P. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 50 din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 597/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 584/2004. Comercial → |
|---|
