ICCJ. Decizia nr. 583/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.583/2004
Dosar nr. 648/2004
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 8 august 2002, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vaslui, prin reprezentant legal, a formulat contestaţie împotriva titlului executor constituit prin contractul de garanţie, pe universalitatea bunurilor mobile, sub nr. 442 din 26 aprilie 2002 asupra contului nr. 50692431859 deschis de debitoarea SC U.L. SA Vaslui, în favoarea creditoarei S.G.
Cererea a fost înregistrată la Judecătoria Vaslui, care, prin sentinţa civilă nr. 4933, pronunţată la 20 septembrie 2002, a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind constatarea nulităţii contractului de garanţie în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a disjuns capătul de cerere privind contestaţia la executare, stabilind termen de judecată pentru soluţionarea acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 130, pronunţată la 4 decembrie 2003, examinând cererea, a reţinut că, în cauză, nu s-a formulat o cerere distinctă, privind nulitatea contractului de garanţie care constituie titlul executor, aceasta reprezentând o apărare de fond împotriva acestui titlu, iar debitoarea SC U.L. SA susţine că a formulat separat o astfel de cerere.
În aceste împrejurări, instanţa de fond nu avea un temei legal pentru disjungere, ci trebuia să soluţioneze contestaţia la executare, în condiţiile prevăzute de art. 399 C. proc. pen.
Constatând conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, în baza dispoziţiilor art. 20 şi 21 C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, examinând cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. pen., stabileşte că, în speţă, se contestă executarea silită. Cererea contestatoarei nu vizează lămurirea înţelesului întinderii sau aplicarea titlului executoriu pentru a atrage competenţa altei instanţe de judecată decât Judecătoria Vaslui, căreia, în baza art. 400 alin. (1) C. proc. pen., îi revine competenţa de judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre reclamanta, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui, şi pârâtele S.G. Elveţia şi SC U.L. SA Vaslui, în favoarea Judecătoriei Vaslui, căreia îi trimite dosarul.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 570/2004. Comercial → |
|---|
