ICCJ. Decizia nr. 568/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.568/2004
Dosar nr. 1435/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 858/C din 12 aprilie 2001, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta, A.P.P.A.P.S., împotriva pârâtei, SC S.O. SA Dej, prin care s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 98.100.085 lei, reprezentând daune moratorii aferente dividendelor datorate F.P.S. (reorganizat în baza OUG nr. 296/2000) pentru exerciţiul financiar al anului 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, a fost admis prin Decizia nr. 812 din 5 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi ca urmare, hotărârea primei instanţe a fost modificată în sensul că:
Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva pârâtei, SC S.O. SA Dej, şi în consecinţă obligă pârâta la plata sumei de 71.152.418 lei dobândă de 35% pe an, calculată asupra sumei de 371.009.038 lei reprezentând dividende pentru perioada 16 aprilie 1998-2 noiembrie 1998.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, dat fiind natura comercială a dividendelor, pârâta datorează pentru achitarea cu întârziere a acestora, dobânzi conform art. 43 din C. com., al căror cuantum se raportează la prevederile art. 3 din OG nr. 3/2000.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, atât reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, cât şi pârâta, SC S.O. SA Dej.
Prin Decizia nr. 7324 din 3 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis ambele recursuri, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut în esenţă, că, din moment ce pârâta a achitat cu întârziere dividendele ce se cuveneau reclamantei în calitate de acţionar, aceasta datorează, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 C. com., pentru lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite creditoarei, dobânzi, fără ca reclamanta să fie obligată să justifice existenţa vreunei pagube din această cauză.
A mai reţinut instanţa de recurs că, întrucât creanţa a devenit exigibilă la 3 aprilie 1998, greşit instanţa de apel a considerat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 din OG nr. 9/2000, care nu pot retroactiva şi deci, a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor calculate potrivit textului legal menţionat pe perioada 1 aprilie-1 noiembrie 1998.
De asemenea, s-a mai reţinut că daunele interese moratorii cuvenite reclamantei, nu se pot acorda nici potrivit susţinerilor acesteia, adică la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, astfel că, în lipsa unor dispoziţii legale în acest sens şi ţinând seama că suma pretinsă de recurentă nu se află într-un depozit bancar, urmează a se acorda dobânda legală , respectiv dobânda la vedere, această situaţie fiind în fapt şi consecinţa lipsei unei convenţii a părţilor, în care să fie prevăzut nivelul dobânzii aplicabile în cazul plăţii cu întârziere a dividendelor.
Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 12 din 28 mai 2003, a admis apelul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 858 din 12 aprilie 2001, a Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, şi obligă pârâta, SC. S.O. SA Dej, să plătească reclamantei daune interese moratorii în sumă de 22.484.164 lei reprezentând dobânda la vedere, calculate la suma de 371.009.038 lei pentru perioada 16 aprilie-1 noiembrie 1998.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a avut în vedere îndrumarea din Decizia de casare şi nivelul dobânzii la vedere în perioada de referinţă.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs, reclamanta, A.P.A.P.S., reluând sub forma criticilor susţinerile făcute la fond şi care au constituit ulterior şi motive de apel, arătând în esenţă că, în calitate de acţionar la societatea pârâtă, pentru plata cu întârziere a dividendelor, i se cuvin de drept sub forma daunelor interese moratorii, dobânzile prevăzute de art. 43 C. com., care se cifrează la suma de 98.100.095 lei, aşa cum a solicitat prin acţiune şi nu numai la suma de 22.484.164 lei cât i s-a acordat prin Decizia atacată.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului în sensul şi pentru motivele scrise depuse la dosar.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că urmare îndrumărilor primite prin Decizia de casare nr. 7324 din 3 decembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, instanţa de apel a acordat reclamantei pe perioada de referinţă (16 aprilie-1 noiembrie 1998) şi în raport de cuantumul dividendelor, a căror plată a fost făcută cu întârziere (371.009.038 lei), suma de 22.484.104 lei cu titlu de daune interese moratorii, raportat la dobânda la vedere practicată de B.R.D. pe perioada în litigiu, sumă stabilită de pârâtă prin calculul din apel şi însuşită de instanţa de apel.
Or, având în vedere, pe de o parte, că Decizia de casare (nr. 7342 din 3 decembrie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială), prin care instanţa de apel a fost îndrumată ca la rejudecare să recalculeze dobânzile cuvenite reclamantei, ţinând cont de dobânda la vedere practicată de B.R.D., nu a fost desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac, iar pe de altă parte, că în cauză nu s-a invocat şi cu atât mai puţin dovedit, că nivelul dobânzii stabilite la suma de 22.484.104 lei ar conţine erori de calcul, nu se poate reproşa instanţei de apel că ar fi pronunţat o hotărâre greşită, din moment ce aceasta era datoare potrivit art. 315 alin (1) C. proc. civ. să ţină seama la pronunţarea deciziei de problemele de drept dezlegate de instanţa de recurs, aşa încât, în mod corect, reclamantei i s-a acordat numai dobânda la vedere în cuantumul arătat, şi nu cea solicitată prin acţiune (dobânda calculată la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an), în contextul în care nu s-a probat că suma pretinsă era destinată constituirii unui depozit bancar, ci dimpotrivă, trebuia vărsată la bugetul de stat (alin. (5) din acţiune, pag.5).
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.P.A.P.S., împotriva deciziei nr. 12 din 28 mai 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 570/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 620/2004. Comercial → |
|---|
