ICCJ. Decizia nr. 620/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.620/2004
Dosar nr. 458/2001
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa nr. 208 din 1 aprilie 1999, a Tribunalului Bacău, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta, SC. I.C. SRL Bacău, împotriva pârâtelor, SC. Z.V. SRL Oneşti, SC. G.R. SRL Oneşti, I.C., P.R., M.P. şi L.N.
Au fost obligate pârâtele, SC. Z.V. SRL Oneşti şi SC. G.R. SRL la 82.000.000 lei cu titlu de preţ şi 4.545.000 lei cheltuieli de judecată.
Sentinţa pronunţată a rămas definitivă, prin anularea ca netimbrat a apelului, conform deciziei nr. 301/1999, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
În baza sentinţei definitive, prin dosarul nr. 997/1999, s-a pornit executarea silită la cererea reclamantei.
Împotriva sentinţei civile nr. 208/1999, pronunţată de Tribunalul Bacău, şi a publicaţiei de vânzare, SC. G.R. SRL a formulat contestaţie în anulare, susţinând că publicaţia de vânzare nu i-a fost comunicată, iar chioşcul metalic nu este proprietatea sa exclusivă, acesta fiind coproprietar alături de Z.C. în cotă de ½.
Contestaţia în anulare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., şi 318 C. proc. civ.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 461 din 7 iunie 2000, s-a respins ca nefondată contestaţia, cu motivarea că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ.
Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău a fost menţinută de Curtea de Apel, care a respins ca nefondat apelul formulat de contestatoarea SC. G.R. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că lipsa de procedură invocată nu se referă la nereguli săvârşite de instanţa de fond, care a soluţionat cauza, unde procedura a fost legal îndeplinită, ci la neregularităţi săvârşite pe parcursul executării.
Împotriva deciziei nr. 529 din 5 octombrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, contestatoarea, SC. G.R. SRL Oneşti, a declarat recurs susţinând că aceasta nu este asociată cu SC. Z.V. SRL.
Că chioşcul metalic nu este proprietatea exclusivă a sa şi nu datorează nimic reclamantei creditoare.
Mai susţine că publicaţia de vânzare nu i-a fost comunicată.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile irevocabile, când procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, pe parcursul soluţionării cauzei, şi nu privitor la eventualele nereguli procedurale, privind comunicarea publicaţiei de vânzare emisă în cadrul executării, care pot fi invocate doar pe calea contestaţiei la executare, prevăzută de art. 399 şi următoarele C. proc. civ., şi art. 449 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este o cale de retractare şi nu de reformare a soluţiei atacate, vizează numai hotărârea instanţei şi nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., se referă la greşeli de fapt involuntare, şi nu greşeli de judecată sau de aprecierea probelor la care se referă recurenta, prin toate cele trei motive de recurs.
Astfel fiind, recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., Decizia pronunţată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC. G.R. SRL Oneşti, împotriva deciziei nr. 529 din 5 octombrie 2000, a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 63/2004. Comercial → |
|---|
