ICCJ. Decizia nr. 63/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.63/2004
Dosar nr. 769/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1383 din 7 martie 2999, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantul, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, privind obligarea pârâtei SC A.I. SRL Bucureşti, la plata sumei de 4527 dolari S.U.A., reprezentând cotă de aport restantă, cu penalităţi de întârziere în plată, în sumă de 31.644,74 dolari S.U.A., calculate asupra cotei menţionate, în baza contractului de asociere nr. 100 din 27 aprilie 1994 şi, consecutiv, evacuarea pârâtei din spaţiul cu altă destinaţie decât locuinţă, situat în Bucureşti, sector 3, cu menţiunea că reclamantul, nu a depus dovezi în sensul art. 1169 din C. civ., pentru a proba temeinicia sumelor pretinse prin cele două capete de cerere.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 2825 din 12 octombrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, instanţa de apel reţinând în fundamentarea soluţiei că deşi reclamantului i s-a pus în vedere să depună la termenele de la 15 iunie şi 14 septembrie acte, semnate şi ştampilate de către departamentul care a calculat sumele pretins datorate, totuşi acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, context în care s-a apreciat că bine tribunalul a respins, în raport de dispoziţiile art. 1169 C. civ., acţiunea ca nedovedită.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamantul, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a declarat recurs, invocând motivul de netemeinicie şi nelegalitate a deciziei atacate.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5229 din 20 septembrie 2002, a constatat nul recursul declarat de reclamant, reţinând, potrivit considerentelor hotărârii, că din dovezile existente la dosar, rezultă că Decizia nr. 2825 din 12 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, respectiv considerentele acestei hotărâri, au fost comunicate reclamantului la data de 20 noiembrie 2000, dată faţă de care motivarea recursului abia la 8 decembrie 2000, s-a făcut cu depăşirea termenului de 15 zile şi ca atare, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză este nul.
Această ultimă hotărâre a fost atacată în temeiul art. 318 C. proc. civ., cu contestaţie în anulare, de către reclamantul, municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
Se susţine în esenţă că soluţia instanţei de recurs, privind constatarea nulităţii căii de atac exercitate, este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece, din actele depuse în contestaţie, respectiv dovada de comunicare a deciziei nr. 2825 din 12 octombrie 2000 şi registrul de intrări, rezultă că în realitate Decizia menţionată motivată, a fost primită la data de 23 noiembrie 2000, astfel că, faţă de această dată, motivarea recursului, la data de 8 decembrie 2000, s-a făcut cu respectarea termenului de 15 zile şi, ca atare, în mod greşit s-a constatat nul recursul declarat de reclamant.
În consecinţă, se solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
Contestaţia în anulare formulată în cauză este fondată.
Potrivit art. 318 alin. (4) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În speţă, contestatorul reclamant, municipiul Bucureşti, prin Primarul General, invocă în sprijinul admiterii contestaţiei teza I din textul legal precitat care este aplicabilă în cauză, având în vedere următoarele:
Instanţa de recurs, a motivat soluţia de constatare a recursului declarat de contestator în calitate de recurent ca fiind nul, pe considerentul că, deşi acesta a primit Decizia motivată nr. 2825 din 12 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, conform dovezii de comunicare la data de 20 noiembrie 2000, totuşi, a depus motivarea cererii de recurs abia la data de 8 decembrie 2000, adică cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Această reţinere este eronată, fiind rezultatul unei greşeli materiale evidente, deoarece din dovezile depuse în contestaţie, şi anume, Decizia motivată pe care s-a aplicat ştampila de primire cu data de 23 noiembrie 2000, ca şi din Registrul de intrare depus de contestator, rezultă că, în realitate, Decizia motivată nr. 2825 din 12 octombrie 2000, pronunţată în dosarul nr. 2184 din 2000 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, a fost înregistrată sub nr. 13069/H din 23 noiembrie 2000, astfel că, faţă de această situaţie, se reţine că recursul declarat de contestator în calitate de recurent, a fost introdus cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., de la primirea motivării deciziei atacate şi, ca atare, eronat instanţa de recurs a constatat nulitatea căii de atac exercitată de reclamant, împotriva deciziei instanţei de apel.
Aşa fiind, urmează a se admite contestaţia în anulare formulată în cauză, a se anula Decizia nr. 5229 din 20 septembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, şi a se fixa termen pentru judecarea recursului declarat de recurentul, municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 2825 din 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, la data de 24 iunie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anularea deciziei nr. 5229 din 20 septembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, formulată de municipiul Bucureşti, anulează Decizia atacată şi fixează termen pentru judecarea recursului la 24 iunie 2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 620/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 662/2004. Comercial → |
|---|
