ICCJ. Decizia nr. 662/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.662/2004
Dosar nr. 6883/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 19, pronunţată la data de 12 ianuarie 2001, în dosarul nr. 163/2001, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Bacău, a admis acţiunea formulată de reclamanta, S.I.F. Moldova SA, împotriva pârâtei, SC I.S. SA, cu consecinţa obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 49.212.000 lei cu titlu de dividende; suma de 25.957.966 lei cu titlu de dobânzi şi suma de 5.186.617 lei cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, motivat de o pretinsă înţelegere de plată, a dividendelor intervenită între părţi, şi de greşitul calcul al dobânzilor faţă de notificarea reclamantei, şi OG nr. 9/2000, a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 372, pronunţată la data de 7 iunie 2001, în dosarul nr. 1145/2001.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că faţă de natura comercială a raporturilor dintre părţi, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., faţă de care punerea în întârziere nu este necesară, aşa încât notificarea invocată de apelantă în apărare este lipsită de relevanţă; că reeşalonarea convenţională a plăţii dividendelor nu a fost dovedită, iar OG nr. 9/2000 nu poate fi aplicată raporturilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, cum sunt raporturile din prezenta cauză.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă, invocând ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a ignorat notificarea din 17 noiembrie 2000, conform căreia data de la care trebuiau calculate „eventualele penalizări" este 22 noiembrie 2000.
Recursul este nefondat.
Astfel, spre a putea obţine modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, iar aceasta să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiţii prevăzute a fi întrunite cumulativ.
Este de observat că, în speţă, menţionatele condiţii nu sunt îndeplinite, pe de o parte, întrucât instanţa de apel s-a pronunţat asupra notificării din 17 noiembrie 2000, iar pe de altă parte, pentru că acest înscris nu este hotărâtor în stabilirea perioadei pentru care pârâta datorează dobânzi în temeiul art. 43 C. com., ştiut fiind că în conformitate cu acest text legal, în materie comercială, dobânzile curg de drept de la data când creanţa a devenit exigibilă, fără a mai fi nevoie de o punere în întârziere a debitorului, cum, cu justeţe, s-a reţinut în considerentele deciziei atacate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC I.S. SA Oneşti, împotriva deciziei nr. 372 din 7 iunie 2001, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 660/2004. Comercial → |
|---|
