ICCJ. Decizia nr. 849/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.849/2004
Dosar nr. 1457/2002
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 7099/2000, SC T.R. SA a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC W.I. SRL, SC M.C. SRL şi SC A.E. SRL, să oblige pârâţii la plata sumei de 1.800 dolari SUA cu titlu de preţ transport, cu cheltuieli de judecată.
SC M.C. SRL a formulat cerere de chemare în garanţie a SC S.E.I. SRL, pentru obligarea acesteia la plata sumei de 1.200 dolari S.U.A., echivalent în lei, reprezentând contravaloarea transportului achitat.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1115 din 15 februarie 2001, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâta SC W.I. SRL la plata sumei de 1.800 dolari S.U.A., echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloare transport şi la 3.071.000 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acţiunea faţă de SC M.C. SRL şi SC A.E.
S-a respins cererea de chemare în garanţie ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că, la data de 16 şi 17 august 1999, în baza comenzii transmisă de SC W.I. SRL, reclamanta a efectuat două transporturi internaţionale, iar pârâta refuză plata integrală.
Faţă de pârâtele SC M.C. SRL şi SC A.E., acţiunea a fost respinsă, arătându-se că nu acestea au comandat transportul. Cererea de chemare în garanţie s-a respins „pentru aceleaşi considerente".
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 79/A din 1 aprilie 2002, a admis apelul declarat de SC W.I. SRL împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în „tot" şi, pe fond, a respins, ca nefondată, acţiunea, cu 1.511.500 lei cheltuieli de judecată, motivarea fiind în sensul că SC W.I. SRL nu a fost decât un simplu intermediar, nefăcând altceva decât să comande transportul, iar marfa a ajuns la destinaţie depreciată din culpa reclamantei.
SC T.R. SA a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului se arată că:
Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, transportul, astfel cum rezultă din actele dosarului, a fost făcut în baza comenzii emise de pârâta-apelantă, în această situaţie, conform dispoziţiilor art. 24 pct. 7 din Convenţia C.M.R., este obligată la achitarea contravalorii acestuia, chiar în situaţia când marfa ar fi fost degradată din culpa lor, nu se putea respinge acţiunea, apelanta avea la îndemână o acţiune pentru daune.
Cheltuielile de judecată au fost, de asemenea, greşit stabilite.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive:
În baza comenzii nr. 333 din 16 august 1999, transmisă reclamantei de către SC W.I. SRL, acesta a efectuat două transporturi internaţionale dovedite cu scrisorile de trăsură C.M.R. din 16 şi 19 august 1999, situaţie necontestată de pârâtă a căror contravaloare se ridică la suma de 1.800 dolari S.U.A.
În aceste condiţii, greşit a reţinut instanţa că SC W.I. SRL „a fost doar un simplu intermediar", motiv pentru care nu datorează contravaloarea transportului, întrucât raporturile juridice privind transportul s-au stabilit între societatea respectivă şi reclamantă, indiferent de faptul că beneficiarii acestuia au fost alte societăţi, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 4 cap. III din C.M.R., corect a fost obligată de instanţa de fond la plată.
Faptul că o parte din marfă a fost deteriorată din culpa reclamantei nu putea duce la respingerea acţiunii. Dacă pârâta are pretenţii faţă de acesta, ele trebuiesc stabilite în cadrul unei acţiuni de către instanţă.
Acestea au fost motivele pentru care s-a admis recursul, Decizia pronunţată în cauză fiind nelegală şi netemeinică, a fost modificată şi s-a respins apelul, cu 2.046.780 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, SC T.R. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 79 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta, SC W.I. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinţei nr. 1115 din 15 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti.
Obligă pe intimata, SC W.I. SRL Râmnicu Vâlcea, la cheltuieli de judecată, în sumă de 2.046.780 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 853/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 847/2004. Comercial → |
|---|
