ICCJ. Decizia nr. 840/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 840/2004
Dosar nr. 7482/2001
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2121 din 6 aprilie 2000, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta, SC. M.A. SA. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta, SC. T.I. SRL Bucureşti, şi a dispus următoarele:
- evacuarea pârâtei din Unitatea nr. 502 din Bucureşti;
- obligarea pârâtei de a pune la dispoziţie reclamantei activele, mijloacele fixe şi obiectele de inventar, ca urmare a expirării contractului de asociere 1364 din 7 mai 1996.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională a pârâtei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, între părţile în proces s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune pentru anul 1996, ulterior expirat, iar la încheierea perioadei de asociere pârâta nu a predat reclamantei mijloacele fixe şi obiectele de inventar, de care s-a folosit în derularea acestui contract, şi nu a lăsat liber spaţiul pus la dispoziţie de reclamantă.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 772 din 18 mai 2001, cu reţinerea faptului că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art. 304 C. proc. civ., şi a susţinut că:
- instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii la încuviinţarea şi administrarea probelor, respectiv nu a admis toate probele solicitate de pârâtă în apel. A dispus numai ca reclamanta să depună anexa 1 la contractul de asociere, înscris pe care însă reclamanta nu l-a înfăţişat instanţei, iar acest motiv de recurs se regăseşte în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor dovezilor şi mijloacelor de apărare invocate de pârâtă, respectiv că nu a avut în vedere întregul conţinut al proceselor verbale, listelor de inventariere şi obiectelor de inventar depuse la dosar, ceea ce a făcut a se ajunge în mod nejustificat la concluzia că apelanta-pârâtă „nu a făcut dovada că este constructor de bună credinţă al acestor construcţii".
Recursul pârâtei este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor aduse de pârâtă, constatarea care se impune este că aceste critici nu sunt de natură a modifica această hotărâre, în sensul solicitat de semnatara recursului.
Astfel, primul său motiv de recurs, cel referitor la încuviinţarea şi administrarea probelor nu este întemeiat. Instanţa de apel a considerat că nu sunt utile cauzei decât probele pe care l-a încuviinţat, prin încheierea de şedinţă de la 30 martie 2001, şi le-a respins pe cele considerate de această instanţă ca fiind neconcludente faţă de obiectul cauzei. Nimic nu putea să oblige instanţa la a proceda altfel. De altfel, în preambulul deciziei recurate, s-a menţionat faptul că părţile înainte de a li se da cuvântul pe fond, au arătat că nu mai au cereri de formulat.
Aşadar primul motiv de recurs este nefondat.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, anume cel prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Instanţa de apel a reţinut corect, prin hotărârea recurată, că pârâta nu a produs nici o dovadă în sprijinul afirmaţiei sale că ar fi constructor de bună credinţă.
Această pârâtă nu a administrat în cadrul probei cu înscrisuri deja încuviinţată atare dovezi.
S-a reţinut corect, în hotărârea instanţei de apel, că prin contractul de asociere încheiat de părţi, pârâta, SC. T.I. SRL Bucureşti, s-a obligat ca la încetarea contractului să restituie intimatei spaţiul, mijloacele fixe, activele şi obiectele de inventar preluate.
S-a reţinut, de asemenea, că potrivit art. 1169 C. civ., cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, iar pârâta de faţă nu a făcut dovada că este constructor de bună credinţă, ceea ce a determinat instanţa de apel să menţină hotărârea instanţei de fond, în aspectul privind cererea reconvenţională.
Faţă de dispoziţiile art. 374 C. proc. civ., intimata urmează a suporta cheltuielile de judecată ocazionate reclamantei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC. T.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 772 din 18 mai 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta la plata sumei de 23.800.000 lei cheltuieli de judecată către intimata, SC. M.A. SA. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 832/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 872/2004. Comercial → |
|---|
