ICCJ. Decizia nr. 1116/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 1036 din 2 iulie 2004 a Judecătoriei Focșani s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executor, conform cererii de încuviințare silită formulată de petenta SC T. SA București, în contradictoriu cu intimata R.B. SA, sucursala Vrancea.
împotriva acestei încheieri a declarat apel SC R.B. SA, sucursala Vrancea, invocând nepronunțarea în ședință publică a încheierii, neinvestirea cu formulă executorie a titlului și nelichiditatea creanței.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 135/ A din 10 septembrie 2004, în regim de cameră de consiliu, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului Vrancea, apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 339 alin. (3) C. proc. civ.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata R.B. SA, sucursala Vrancea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile recurentei sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și vizează în esență, faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor legale privind competența în materia executării silite.
Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
în conformitate cu art. 331 C. proc. civ., cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire sau asigurare, sunt supuse dispozițiilor de procedură din Cartea a III-a a Codului de procedură civilă, care cuprinde dispoziții generale privitoare la procedurile necontencioase.
în speță, Judecătoria Focșani a pronunțat o încheiere pentru încuviințarea executării silite la cererea creditoare SC G.G.C. SA Focșani în cadrul unei asemenea proceduri, iar în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță, ceea ce înseamnă că apelul formulat împotriva încheierii pronunțate de judecătorie va fi soluționat de curtea de apel.
Curtea de Apel Galați a considerat în mod eronat că apelul declarat împotriva unei asemenea încheieri se judecă de tribunal conform art. 339 alin. (1) C. proc. civ., deoarece încuviințarea executării silite de către Judecătoria Focșani nu a reprezentat o măsură cu caracter necontencios luată de președintele instanței potrivit textului citat ci a fost o încheiere de încuviințare a executării silite pronunțată de completul format dintr-un judecător unic și care este supusă apelului, conform art. 336 alin. (2) C. proc. civ.
Din același motiv nu ar putea fi reținut argumentul instanței de apel potrivit căruia apelanta a ignorat prevederile art. 339 alin. (3) C. proc. civ. și dispozițiile Legii nr. 92/1992, în baza cărora președintele instanței poate delega competența soluționării unor cereri, în speță negăsindu-se o asemenea situație fiind însă aplicabile dispozițiile art. 3731C. proc. civ., pentru încuviințarea executării silite.
Pentru aceste considerente, a fost admis recursul debitoarei, a fost casată decizia atacată, în conformitate cu art. 304 pct. 3 C. proc. civ., iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1119/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1097/2005. Comercial → |
|---|
