ICCJ. Decizia nr. 1097/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată la 24 aprilie 2003 în dosarul nr. 850/2002, Tribunalul București, secția comercială, judecător sindic a dispus în temeiul art. 59 alin. (5), raportat la art. 77 și urm. din Legea nr. 64/1995 republicată, deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC M. SA, a ridicat dreptul debitoarei de a-și conduce activitatea și de a dispune de bunurile sale. S-a dispus totodată aplicarea secțiunii a VI-a din lege, sigilarea și inventarierea bunurilor debitoarei, indisponibilizarea conturilor acesteia și a fost desemnat lichidatorul judiciar.
împotriva încheierii din 24 aprilie 2003 au declarat recurs debitoarea SC M. SA și creditoarea B. B.G.C.P. prin lichidatori prin care au invocat încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1995.
Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1347 din 18 septembrie 2003, a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de debitoare prin lichidator, a respins recursurile formulate de SC M. SA și B. B.G.C.P. București. precum și cererea de intervenție accesorie formulată de SC A.A.B. SRL.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 republicată a fost deschisă în condițiile art. 31 alin. (5) din lege, la data de 13 februarie 2003 și că recurenta debitoare nu a făcut dovada că în termenul prevăzut de art. 32 și-a declarat intenția de reorganizare. A mai reținut că decizia creditorilor de desemnare a altui lichidator decât cel numit din oficiu de instanță, nu este de natură să ducă la concluzia nelegalității încheierii recurate.
împotriva deciziei nr. 1347 din 18 septembrie 2003 a formulat contestație în anulare SC M. SA și Comitetul Acționarilor SC M. prin care au invocat motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., în argumentarea căruia au susținut că instanța de recurs a reținut greșit faptele deduse judecății, fiind într-o gravă eroare de fapt cu privire la probele cenzurate.
Curtea de Apel București, prin decizia nr. 519 din 10 mai 2004, a respins contestațiile în anulare cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., întrucât textul are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale și nu greșeli de judecată sau probleme legate de aprecierea probelor.
împotriva deciziei nr. 519 din 10 mai 2004 a Curții de Apel București, secția comercială, a declarat recurs, Comitetul Acționarilor Societății M.C. SA, prin care, în esență, a susținut că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 318 teza 2 C. proc. civ., întrucât instanța nu a cercetat toate motivele invocate, ceea ce constituie în opinia sa o omisiune din greșeală. în consecință a solicitat admiterea contestației în anulare și casarea deciziei pronunțată în recurs.
Recursul este inadmisibil:
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător".
Din textul citat rezultă că nu este supusă reformării pe calea recursului, decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare, decizie care este irevocabilă ca și hotărârea ce a fost atacată pe această cale extraordinară de retractare.
Prin urmare, accesul la folosirea căilor de atac este permis numai în condițiile legii, așa cum s-a arătat mai sus și cum dispune de altfel Constituția României prin art. 129: "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
| ← ICCJ. Decizia nr. 1116/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1110/2005. Comercial → |
|---|
