ICCJ. Decizia nr. 1025/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC C.I. SRL Craiova a chemat-o în judecată pe pârâta SC D.C. SRL Craiova, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 274.071.161 lei compusă din 91.597.618 lei cotă parte beneficii din contractul de asociere, 132.154.740 lei reactualizare conform indicelui de inflație, 50.318.803 lei daune din majorări impozit pe profit și să fie instituit sechestru asigurător asupra bunurilor pârâtei.
Pârâta a formulat o cererea reconvențională, solicitând rezilierea contractului de asociere în participație și lichidarea asociații, cu consecința restituirii bunurilor aduse la asociere.
Prin sentința nr. 682 din 2 aprilie 2001, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte atât acțiunea reclamantei, cât și cererea reconvențională a pârâtei și a dispus rezilierea contractului de asociere, a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 88.391.941 lei cotă parte investiții totale și pe pârâtă la plata sumei de 36.068.793 lei cotă parte profit, diferență, compensând cheltuielile de judecată.
Prin decizia nr. 17 din 17 aprilie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția comercială a admis apelurile părților și a schimbat în parte sentința mai sus menționată, în sensul că a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, a dispus rezilierea contractului de asociere încheiat la data de 1 septembrie 1998 și lichidarea asociației și a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 97.921.984 lei și pe reclamantă către pârâtă la plata sumei de 85.375.700 lei, compensând datoriile reciproce și obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 12.545.784 lei.
Au fost compensate în parte și cheltuielile de judecată, pârâta fiind obligată la plata sumei de 1.678.345 lei cu acest titlu.
Prin decizia nr. 4315 din 11 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta - reclamantă împotriva deciziei curții de apel.
în motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut în esență că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de susținerile pe care pârâta le face în recurs, s-a constatat că acestea nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., raporturile juridice dintre părți fiind corect stabilite de instanță, aceasta întemeindu-se și pe verificările efectuate prin expertiza întocmită în cauză.
împotriva deciziei pronunțate în recurs, pârâta SC D.C. SRL Craiova a formulat contestație la executare, invocând dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., dar nemotivându-și în nici un fel cererea în raport de dispozițiile legale invocate.
Astfel, în conformitate cu textul legal mai sus menționat, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din examinarea cererii formulate de contestatoare, se reține că aceasta nu a formulat nici unul din motivele mai sus menționate, de natură să conducă la anularea deciziei atacate, în fapt cererea fiind practic nemotivată, deși a fost introdusă la 27 noiembrie 2003 și s-a precizat că va fi motivată după redactarea deciziei, existând timp suficient pentru depunerea motivelor de contestație în termenul legal.
Față de cele mai sus arătate, contestația în anulare formulată de contestatoarea - pârâtă SC D.C. SRL Craiova a fost respinsă, în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1031/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1021/2005. Comercial → |
|---|
