ICCJ. Decizia nr. 1028/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1170 din 26 ianuarie 2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.G.M. București A.F.I. împotriva pârâtului Ș.M.
Prin decizia civilă nr. 209 din 13 mai 2004 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul și a schimbat în tot sentința instanței de fond respingând acțiunea ca inadmisibilă.
A reținut că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă de conciliere, conform cerințelor art. 7201C. proc. civ., confirmarea de primire a convocării la concilierea prealabilă, atestând că actul a fost primit de către o altă persoană și nu de către pârâtul destinatar.
Dincolo de acest aspect și de faptul că sumele prevăzute în conciliere nu corespund cu cele solicitate prin acțiune s-a mai reținut și caracterul formal al concilierii, reclamantul neatașând actele doveditoare.
Având în vedere caracterul imperativ al textului de lege sus evocat, instanța de apel a apreciat că hotărârea primei instanțe prin care cauza a fost soluționată pe fond, este dată cu încălcarea legii, astfel că nu se pot analiza nici motivele de apel care vizează fondul.
Reclamantul a formulat recurs arătând că instanța de apel a dat o rezolvare greșită excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prin aprecierea greșită a probelor și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății respectiv a confirmării de primire a invitației la conciliere care a fost transmisă pârâtului la adresa unde se află spațiul pe care îl folosește abuziv.
Cât privește neconcordanța dintre conținutul invitației la conciliere și acțiune, aceasta se explică prin faptul că majorările de întârziere pentru neplata chiriei și a T.V.A. - ului aferent au continuat să curgă și după această dată iar în privința atașării înscrisurilor doveditoare aceasta nu se impunea, deținerea spațiului fiind fără titlu.
Recurentul și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. dar, în realitate, din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se rezolvarea greșită a excepției de inadmisibilitate a acțiunii conform art. 7201C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate și în raport de această încadrare în drept, se găsește nefondat.
Concilierea prealabilă prevăzută de art. 7201C. proc. civ., se realizează în litigiile comerciale evaluabile în bani, legea conținând precizări cu privire la data și condițiile de realizare.
Din analiza acestora rezultă necesitatea realizării unei concilieri directe cu cealaltă parte și efectivă, iar nu formală ceea ce presupune atât trimiterea convocării și confirmarea de primire de către cealaltă parte cât și comunicarea pretențiilor și atașarea dovezilor pe care se bazează.
în speță, nu s-au făcut aceste dovezi, actul fiind primit de o altă persoană decât pârâtul, fără a se putea susține că aceasta era reprezentantul părții (din actele depuse rezultând că pârâtul a decedat anterior) și nu s-au precizat nici date privind calculul pretențiilor și dovezilor pe care se bazează.
Așa fiind, în mod legal instanța de apel a considerat că neefectuarea concilierii constituie un fine de neprimire a acțiunii și admițând apelul a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Față de cele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1032/2005. Comercial → |
|---|
