ICCJ. Decizia nr. 1032/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului, reclamanta R.A.A. Oradea (în prezent R.A.C. Oradea) a acționat în judecată pe pârâta A.P.F. Oradea, pentru plata sumei de 25.598.419 lei, cu cheltuieli de judecată aferente.
în motivarea acțiunii sale reclamanta a susținut că livrarea de energie termică și furnizarea serviciilor de apă - canal pe care le-a prestat în favoarea pârâtei în executarea contractelor încheiate cu aceasta, nu a beneficiat decât de achitarea parțială a contravalorii acestora și peste termenul de scadență.
Tribunalul Bihor Oradea prin sentința civilă nr. 357/LC/2001 din 29 martie 2001 a admis acțiunea reclamantei și în consecință a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei sumele de 12.598.810 lei preț, 9.474.748 lei penalități la facturi neachitate, 191.501 lei penalități la facturi achitate cu întârziere, 3.333.360 lei majorări legale și 2.154.374 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în executarea contractelor de furnizare nr. 2877 din 10 martie 1998 și de prestări de servicii nr. 2072 din 25 iunie 1997 încheiate între părțile în proces, pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate, iar în contractele respective părțile au inserat și clauza penală.
împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond pârâta a declarat apel, a criticat hotărârea respectivă susținând că nu a luat în considerare faptul că nerespectarea obligațiilor contractuale incumbă nu numai pârâtei ci și reclamantei care nu și-a respectat la rândul său obligațiile decurgând din aceleași contracte privind prestarea serviciilor și remedierea deficiențelor.
Apelul pârâtei a fost admis de Curtea de Apel Oradea, care prin decizia nr. 463/2001 - A/C din 4 octombrie 2001 a schimbat în tot hotărârea instanței de fond în sensul că a respins acțiunea reclamantei, reținând că instanța de fond nu a analizat dovezile aflate la dosarul său, iar reclamanta deși avea obligația legală conform art. 112 pct. 5 C. proc. civ., să dovedească pretențiile sale, din nici un act al dosarului nu rezultă că a livrat agentul termic și că a prestat serviciile pe care le-a facturat pârâtei.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea sentinței civile nr. 357/2001 a Tribunalului Bihor - Oradea, cu cheltuieli de judecată la toate instanțele.
în prima critică adusă hotărârii pronunțată de instanța de apel, recurenta a susținut că probele pe care le-a depus la dosar, conforme cu prevederile art. 46 C. com., sunt îndestulătoare pentru a susține și dovedi pretențiile față de pârâtă.
A mai fost criticată hotărârea recurată și sub aspectul ușurinței cu care s-a ținut cont de susținerile pârâtei calificate de recurentă simple afirmații, nedovedite și fără suport probatoriu.
Recursul reclamantei este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1169 C. proc. civ., reclamantului îi incumbă sarcina probei în dovedirea pretențiilor solicitate în instanță.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 112 pct. 5 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde și arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că reclamanta a dovedit că a livrat pârâtei agentul termic și că a prestat serviciile pe care le-a facturat, cum bine a reținut instanța de apel.
Criticile formulate de recurentă în cererea sa de recurs nefiind de natură să conducă la casarea respectiv modificarea hotărârii atacate întrucât nu au fost îndeplinite nici una dintre condițiile de la punctele 1-10 al art. 304 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1031/2005. Comercial → |
|---|
