ICCJ. Decizia nr. 1331/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 13 august 2003, contestatorul I.E. a formulat contestație în anulare împotriva executării silite privind anunțul nr. 15491 din 26 iunie 2003 și implicit formele de executare ulterioară, în contradictor cu A.F.P. Bârlad în calitate de creditoare, SC T. SA Bârlad în calitate de debitoare și SC R.C. SRL Negrești în calitate de adjudecător.
Judecătoria Bârlad, prin sentința civilă nr. 415 din 24 februarie 2004, a respins contestația la executare.
împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat recurs. înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a trimis dosarul pe cale administrativă spre a fi soluționat de Tribunalul Vaslui, în temeiul art. II alin. (3) din Legea nr. 195/2004.
Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 98/ A din 22 septembrie 2004, a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Iași, reținând că față de dispozițiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel judecă apelurile declarate împotriva sentinței pronunțate de judecătorii și tribunale.
Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Vaslui, așa cum rezultă din decizia nr. 12/ CA din 21 ianuarie 2005 și constatând existența conflictului negativ de competență a trimis dosarul pentru soluționarea acestuia înaltei Curți de Casație și Justiție.
A reținut Curtea de Apel Iași că, întrucât înalta Curte dec Casație și Justiție, secția comercială, a scos de pe rol dosarul trimițându-l Tribunalului Vaslui, dispoziția acestei instanțe este obligatorie pentru instanțele inferioare, raportată la dispozițiile art. II din Legea nr. 195/2004 astfel că Tribunalul Vaslui este competent în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului constată că decizia atacată este supusă doar recursului. Conform art. II alin. (1) recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță.
Având în vedere că admisibilitatea în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 art. II alin. (3) Legea nr. 1995/2004, dosarul a fost scos de pe rol și la data de 16 iunie 2004 trimis pe cale administrativă Tribunalului Vaslui ca instanță imediat superioară Judecătoriei Bârlad, pentru soluționarea recursului.
S-a avut în vedere aceste dispoziții, Tribunalul Vaslui în mod greșit a declinat competența soluționării recursului în favoarea Curții de Apel Iași, care nu mai are competența soluționării acestor litigii odată cu modificările aduse codului de procedură civilă prin Legea nr. 195/2004, așa încât Curtea a stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Vaslui căruia i-a trimis dosarul spre soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 226/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1437/2005. Comercial → |
|---|
