ICCJ. Decizia nr. 1479/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 219/2003 la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, reclamanta L.I. a chemat în judecată A.P.A.P.S. solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să dispună suspendarea valabilității caietului de sarcini emis de F.P.S. în septembrie 1997 și implicit a actului de vânzare - cumpărare emis în baza acestui caiet.
A mai solicitat reclamanta eliberarea în copie xerox atestată prin ștampila A.P.A.P.S. a actului de vânzare - cumpărare a 40 % din acțiuni către SC D. SRL către reclamantă.
Cererea a fost motivată pe faptul că societatea D. SRL se afla în proces de faliment.
Reclamanta a mai solicitat și suspendarea caietului de sarcini până la soluționarea irevocabilă a litigiului, iar pentru fiecare zi de întârziere față de data impusă de instanță privind actul de vânzare - cumpărare să se stabilească o valoare de 20.000.000 lei.
Prin sentința comercială nr. 36 din 8 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul cu nr. 219/2003 s-a admis excepția lipsei competenței materiale și s-a declinat competența de soluționate a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.
Prin sentința comercială nr. 14368 din 14 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul cu nr. 9187/2003 sau respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de reclamantă obligarea pârâtei la plata unor amenzi judiciare pentru formularea unor cereri cu rea credință.
De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 581 C. proc. civ., respectiv urgența, neprejudecarea fondului, vremelnicia și păstrarea dreptului ce se va păgubi.
împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta.
în conformitate cu prevederile art. 308 C. proc. civ., al cărui conținut a fost stabilit prin O.U. nr. 58/2003 emisă de Guvernul României având ca obiect modificarea și completarea Codului de Procedură Civilă, act normativ în vigoare la data primirii spre soluționare a recursului, președintele secție comerciale a stabilit un complot format din 3 judecători care să decidă asupra admisibilității, în principiu a recursului.
Prin decizia nr. 670/ F din 5 martie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 278/2004 s-a anulat recursul declarat de reclamantă, reținându-se că acesta nu a fost motivat în fapt și în drept fiind încălcate prevederile art. 304 C. proc. civ.
împotriva deciziei a formulat reclamanta calea extraordinară de atac, contestația în anulare.
Potrivit art. 308 alin. (3) C. proc. civ., text de lege în vigoare la data pronunțării deciziei pronunțată în recurs, al cărui conținut a fost reglementat prin O.U.G. nr. 58/2003, decizia pronunțată prin care se stabilește admisibilitatea în principiu a recursului, nu este supusă nici unei căi de atac.
Față de considerentele mai sus menționate contestația în anulare formulată de reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1336/2005. Comercial → |
|---|
