ICCJ. Decizia nr. 145/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 823 din 18 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Olt a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București împotriva pârâtei S.N.F. C.F.R. M., agenția Regională Craiova și a fost obligată pârâta la plata sumelor de 17.357.790 lei cu titlu de pretenții și 1.463.603 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că suma acordată cu titlu de pretenții reprezintă contravaloarea cantității de 4.150 kg benzină constatată lipsă la destinație, lipsă datorată faptului că pârâta nu a păstrat integritatea mărfii pe timpul transportului, răspunderea sa fiind stabilită în baza prevederilor art. 41 alin. (3) din Regulamentul de transport.
Apelul declarat de pârâtă a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 353 pronunțată la data de 19 aprilie 2001 de Curtea de Apel Craiova.
împotriva deciziei a formulat recurs pârâta și prin decizia nr. 6163 din 23 octombrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, în dosarul cu nr. 4960/2001, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza pentru judecarea apelului la Curtea de Apel Craiova, secția comercială.
Pentru a pronunța decizia, instanța de recurs a reținut că apelul formulat de pârâtă a fost legal timbrat, însă dovezile de plată nu au ajuns la dosar până la pronunțarea deciziei.
După rejudecarea apelului, prin decizia nr. 14 din 5 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în dosarul nr. 845/COM/2003, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă.
Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că vagonul în discuție nu a fost predat cu sigiliile intacte și corect aplicate, sigiliul de la supapa de siguranță nefiind prevăzut cu sită de aerisire, fapt ce a determinat scurgeri din conținutul vagonului.
Pârâta S.N.T. - C.F.R. M., agenția Comunală Craiova a declarat recurs, criticând decizia pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate.
A susținut recurenta că s-a făcut o apreciere greșită a probelor aflate la dosar.
Se arată că vagonul în discuție nu a fost prevăzut cu sită de aerisire prin construcție, astfel că în conformitate cu articolul 58.13 din Regulamentul de Transport expeditorul era obligat să verifice dacă mijlocul de transport pus la dispoziție de calea ferată corespunde transportării mărfii în bune condițiuni, lucru pe care nu l-a făcut și în consecință nu poate fi angrenată răspunderea cărăușului.
De asemenea, a susținut recurenta că vagoanele au fost însoțite de gardieni publici pe timpul transportului, eliminându-se posibilitatea sustragerii mărfii și reclamanta nu a făcut dovada scurgerii mărfii în timpul transportului.
Criticile formulate nu sunt fondate.
Transportatorul are obligația de a pune la dispoziția expeditorului mijloace de transport care corespund din punct de vedere tehnic.
Potrivit art. 67.1 din Regulament, Calea Ferată are dreptul să verifice dacă expediția corespunde mențiunilor făcute de expeditor în scrisoarea de trăsură și dacă normele referitoare la transportul mărfurilor admise în anumite condiții au fost respectate.
Din procesele verbale de constatare rezultă fără dubiu că sigiliul aplicat la supapa de siguranță nu a fost prevăzut cu sită de aerisire conform mențiunii făcută de predătorul mărfii în scrisoarea de trăsură a vagonului, lipsa sitei dând posibilitatea scurgerii mărfii pe timpul transportului.
Potrivit art. 41 alin. (3) din Regulamentul de transport C.F.R. pierderile parțiale suferite de marfa preluată la transport se prezumă că sunt în sarcina cărăușului care potrivit art. 46 din același regulament, va fi ținut răspunzător de prețul mărfii găsită lipsă la recepție.
Față de considerentele mai sus menționate s-a constatat că decizia recurată este legală sub toate aspectele și în baza art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul formulat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1437/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1479/2005. Comercial → |
|---|
