ICCJ. Decizia nr. 1346/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 362, pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2004 de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții I.C. și I.M.V., domiciliați în Craiova, județul Dolj, împotriva pârâtelor SC A. SA Craiova și A.P.A.P.S. cu sediul în București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că obiectul vânzării a fost reprezentat de acțiunile deținute de stat în procesul privatizării, iar acțiunile deținute de societate nu se confundă cu aportul asociaților la constituirea capitalului social, aportul reprezentând valoarea patrimonială cu care fiecare asociat convine să contribuie la înființarea societății sau prin subscripții ulterioare la alcătuirea sau majorarea capitalului social. De asemenea s-a mai reținut că aportul asociaților nu se confundă cu acțiunile deținute de societate, atâta timp cât, cele două instituții juridice au un regim distinct și bine reglementat de lege, respectiv bunurile aduse ca aport de către asociați la constituirea capitalului social devin proprietatea societății comerciale, persoanele ce le-au adus ca aport în societate pierzând dreptul de proprietate asupra acelor bunuri.
Referitor la imobilul revendicat de către reclamanți, situat în Craiova, s-a constatat, că actele depuse nu fac dovada includerii acestui imobil în capitalul social al SC A. SA, pentru a putea constata măsura în care cumpărătoarea a fost evinsă prin încheierea contractului de vânzare cumpărare. în considerentele sentinței s-a mai reținut faptul că reclamanții au la dispoziție căile oferite de Legea nr. 10/2001 și art. 480 C. civ., în vederea satisfacerii pretențiilor de moștenitor ai autorului, proprietar al imobilului, în cazul în care întrunesc calitatea de moștenitori.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 321 din 1 septembrie 2004, a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de apelanții reclamanți I.M.V. și I.C., împotriva sentinței nr. 362 din 25 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că apelanții fac confuzie între aportul asociaților și acțiunile deținute de societate, ce au un regim cu totul diferit, aspect corect analizat de instanța de fond. Ca atare se apreciază că vânzarea cumpărarea a cărei nulitate se solicită nu a avut ca obiect imobilul revendicat de către reclamanți, acțiunile înstrăinate cu acel prilej neconfundându-se cu bunurile societății comerciale, chiar și atunci când acestea sunt incluse în capitalul social.
împotriva deciziei nr. 321 din 1 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială au declarat recurs reclamanții I.C. și I.M.V., care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că era necesar ca numai înalta Curte de Casație și Justiție să califice și să stabilească competența de soluționare a cererii de apel, se impunea introducerea în cauză a SC C. SRL, deoarece această societate a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu A.P.A.P.S. București, iar instanțele au apreciat greșit și nu s-au pronunțat pe aspectul că imobilul în litigiu a trecut în patrimoniul statului fără titlu valabil, iar statutul nu putea, prin A.P.A.P.S. să mai vândă ulterior acest imobil, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Intimatele pârâte SC A. SA Craiova și A.V.A.S. București au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanții I.C. și I.M.V., pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanții au atacat hotărârea instanței de fond cu apel, calea de atac care se impunea raportat la cadrul juridic existent la momentul exercitării căii de atac. Chiar dacă reclamanții au intitulat greșit această cale de atac "recurs", chiar în motivarea ei se precizează că în mod normal este un apel. Conform încheierii de ședință din 9 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, din oficiu, a calificat calea de atac ca fiind apel, în raport de dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
Reclamanții au considerat la instanța de fond, că înțeleg să cheme în judecată în calitatea de pârâți pe SC A. SA Craiova și A.P.A.P.S. București, pentru a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două pârâte, fără a preciza necesitatea, pe parcursul procesului, de a fi introdusă în cauză și SC C. SRL. Acest cadru procesual a fost stabilit, atât la instanța de fond cât și în faza procesuală a apelului, de reclamanți, în raport de întreaga documentație existentă la dosar. Ca urmare nu poate fi primită critica recurenților în sensul că instanțele judecătorești, nu au avut un rol activ.
Verificând și aspectele referitoare la fondul cauzei, apare cât se poate de evident că la data de 18 decembrie 1997, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, cu nr. 1476, între F.P.S. cu sediul în București și SC C. SRL cu sediul în Craiova, având ca obiect vânzarea cumpărarea, libere de orice sarcini, a unui număr de 27.573 acțiuni nominative, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 689.325.000 lei, reprezentând 40% din capitalul social al SC A. SA cu sediul în Craiova.
Prin acest contract a fost prevăzută transmiterea proprietății acțiunilor, prețul, modalitatea de plată, obligații și garanții ale vânzătorului și cumpărătorului, nulitățile, forța majoră precum și posibilități de soluționare a litigiului. Cu maximă atitudine prin acest contract de vânzare cumpărare au fost înstrăinate acțiuni și nu active. De asemenea rezultă că imobilul despre care specifică reclamanții în cererea de chemare în judecată nu a intrat în patrimoniul societății urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare analizat anterior. Lucrul vândut prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 1476 din 18 decembrie 1997, l-a constituit acțiunile deținute de stat la SC A. SA și înstrăinate de F.P.S. în exercitarea atribuțiilor din sfera procesului de privatizare.
Aceste rațiuni juridice au determinat ca toate criticile formulate de recurenți să fie nejustificate, instanțele judecătorești anterioare stabilind o corectă situație de fapt și de drept, respingând, ca nefondat, recursul promovat de reclamanții I.C. și I.M.V., nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 321 din 1 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1105/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3638/2005. Comercial → |
|---|
