ICCJ. Decizia nr. 1358/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1041/ E din 24 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta D.S.N., cu sediul în Piatra Neamț, împotriva pârâtei SC Ș.P. SA, cu sediul în Piatra Neamț Județul Neamț, ca neîntemeiată și s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat contractul de furnizare cu din 12 noiembrie 2001, prin care reclamanta se obliga să furnizeze pârâtei masă lemnoasă, iar aceasta să achite prețul în rate lunare eșalonate potrivit anexei la contract. în art. 25 al contractului a fost prevăzută o clauză penală, pentru beneficiare pârâtă, respectiv de a plăti penalități de întârziere în plata prețului, în cuantum de 0,15% pe zi pentru primele 30 de zile de la scadență și 0,4% pe zi pentru perioada ulterioară. De asemenea furnizorul reclamant, prin art. 2 din același contract și-a rezervat dreptul de a opri lucrările de exploatare și transport masă lemnoasă în cazul neachitării în termen a facturilor, iar dacă neachitarea în termen a facturilor depășește 30 de zile, operează dreptul de reziliere necondiționată a contratului.
Din documentele contabile depuse de reclamantă rezultă că pârâta a plătit integral contravaloarea masei lemnoase exploatate. Expertiza tehnică a relevat faptul că pârâta a depășit termenul de exploatare, pentru cantitatea de masă lemnoasă contractată, datorită fenomenelor meteorologice, care au făcut impracticabile drumurile de acces și, ca urmare, exploatarea în sine, condiționată de respectarea normelor legale. Prin procesele verbale de calamitate S.M.P.N., a confirmat faptul că în perioada în care pârâta a înregistrat întârzieri la plata facturilor, au avut loc fenomene meteorologice deosebite, expertul tehnic precizând în lucrarea efectuată că existența calamităților a împiedicat-o în mod obiectiv și fără nici o culpă pe pârâtă să-și execute întocmai obligațiile contractuale asumate, situația de forță majoră fiind pe deplin probată, exonerând obligația de plată a penalităților.
Analizând raporturile juridice dintre părți, reiese că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, întrucât debitoarea pârâtă nu s-a aflat în culpă, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică și din raportul de expertiză contabilă. Conform clauzei stabilită prin art. 2 din contract, reclamanta avea posibilitatea să procedeze la sistarea exploatării și transportului masei lemnoase, să rezilieze convenția după 30 de zile de întârziere în efectuarea plăților devenite scadente, ori reclamanta nu numai că nu a înțeles să rezilieze contractul, dar a acceptat pârâtei derularea în continuare a contractului cât și participarea acesteia la licitarea și adjudecarea valorificării de masă lemnoasă pentru anii ulteriori. Faptul că reclamata nu a reziliat contractul în condițiile stabilite prin art. 2 al acestuia și a pretins penalități de întârziere a plății după scurgerea unei perioade mult dilatate de timp, echivalează cu invocarea propriei culpe în valorificarea unui drept, ceea ce este inadmisibil.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 247 din 9 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă D.S.N., împotriva sentinței civile nr. 1041 din 24 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC Ș.P. SA.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că dispozițiile contractuale invocate de apelanta reclamantă nu au rolul de a atrage răspunderea pârâtei chiar și în situația intervenirii unor cauze de forță majoră, ceea ce este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 1083 C. civ., ci doar de a scuti partea contractantă care o invocă de proba ulterioară a forței majore în cazul unui litigiu. Neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 30 din contract nu poate duce automat la atragerea răspunderii pârâtei, ci impune acesteia să probeze în fața instanței intervenirea cauzelor de forță majoră, reclamanta putând face, evident, dovada contrară. Apreciind că aceasta a fost voința reală a părților, s-a constatat că pârâta a făcut pe deplin dovada forței majore care a pus-o în imposibilitatea îndeplinirii la termen a obligațiilor contractuale prin procesele verbale semnate de reprezentanții Primăriei și Stației meteorologice din zonă. Reclamanta nu a făcut dovada contrară, arătând doar că nu a semnat procesele verbale, însă conform contractului, constatarea situațiilor de forță majoră nu trebuie făcută de ambele părți.
împotriva deciziei civile nr. 247 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta D.S.N., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece experții au ignorat prevederile art. 30 din contract, nu există documente care să ateste în mod cert că intimata a anunțat O.S.C. de apariția și încetarea forței majore, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond obligarea pârâtei la plata sumei de 1.670.823.962 lei, reprezentând penalități de întârziere, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC Ș.P. SA Piatra Neamț, a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că aceste sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Dând o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, în cadrul contractului de furnizare nr. 228 din 12 noiembrie 2001, având ca obiect livrarea de masă lemnoasă, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, modalitățile și condițiile de plată, răspunderea care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, asigurarea mijloacelor de exploatare și transport, precum și posibilitățile de soluționare a litigiilor care rezultă în executarea contractului.
Relevanță juridică maximă, în corecta stabilire a situației de fapt și de drept, o reprezintă cele două rapoarte de expertiză dispuse în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. B.G., expert tehnic de specialitate în silvicultură și raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil T.S.
Bine argumentat și amplu motivat, în raportul de expertiză tehnică, s-a concluzionat că exploatarea masei lemnoase nu s-a putut efectua, conform prevederilor inițiale datorită calamităților naturale care s-au produs în timpul derulării contractului și au fost constatate prin procesele verbale existente la dosar. Drept urmare, SC Ș.P. SA s-a aflat în situația de forță majoră datorită calamităților naturale, fiind pusă în situația depășirii termenelor stabilite în contract, neavând nici o culpă.
în același sens cu opiniile tehnice, se regăsesc concluziile expertizei contabile, care prin răspunsul la obiecțiile formulate de D.S.N., reanalizând concluziile inițiale, constată prin recalculare, că pârâta nu datorează penalități pentru facturile analizate.
Actele normative în materie, Legea nr. 76/1996 C. silvic și O.M. nr. 572/1991, în vigoare la data derulării contractului, stabileau că în cazul unor fenomene naturale deosebite (inundații, prăbușiri de teren, avalanșe, ploi abundente, ninsori abundente, etc.) care determină neexploatarea în termenele stabilite, directorul filialei poate acorda prelungirea duratei de recoltare și colectare a materialului lemnos la cererea unităților care execută exploatarea, cu o perioadă egală cu timpul necesar înlăturării efectelor negative produse de aceste fenomene. Aceste prevederi normative au fost preluate în contractul de furnizare din 12 noiembrie 2001, iar la dosarul cauzei sunt depuse de pârâtă 8 procese verbale de calamitate pentru situațiile când aceste fenomene s-au produs, documentație vizată de reprezentantul primăriei de pe raza de activitate, iar reprezentantul stației meteorologice din zonă, a descris fenomenul meteo produs, toate actele fiind semnate, datate și ștampilate. Mai mult, pârâta pentru refacerea drumurilor distruse de calamități a efectuat reparații, aspect probat cu cele 12 devize de lucrări însoțite de notele de recepție corespunzătoare. Din analiza facturilor pentru care s-au calculat penalitățile de întârziere se constată că au fost emise fără a fi avute în vedere prevederile contractuale privind calamitățile.
Invocarea în motivarea recursului că sunt influențate concluziile expertizei contabile de expertiza tehnică nu este o critică justificată, deoarece, fiecare expert separat, pe baza documentației pusă la dispoziție de pârâți, a obiectivelor stabilite de comun acord, au dat răspunsuri clare și precise, atât în raporturile de expertiză inițiale, cât și ulterior la toate obiecțiile părților, care și-au exercitat în egală măsură dreptul la apărare. Nu prezintă semnificație juridică nici împrejurarea că procesele verbale de calamitate nu sunt vizate de ocolul silvic, deoarece este de necontestat că aceste aspecte de începere și încetare a forței majore au existat și sunt producătoare de efectele stabilite contractual de părți.
Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta D.S.N. să fie înlăturate ca neîntemeiate, a respins ca nefondat recursul promovat de aceasta, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 247 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și dae contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1376/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1352/2005. Comercial → |
|---|
