ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Comercial

Prin sentința civilă nr. 1366 din 9 iunie 2004 a Tribunalului Maramureș a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F.O.M. în contradictoriu cu pârâții SC N. SRL Baia Mare, P.M.I., S.M.M. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, acțiune prin care reclamantul solicitase instanței să dispună dizolvarea SC N. SRL Baia Mare în temeiul dispozițiilor art. 222 lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S.H.

Reclamantul a fost obligat totodată să achite pârâților și intervenientului cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.

împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând instanței schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată și precizată.

Prin decizia civilă nr. 505 din 20 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, respinge apelul declarat de reclamant, menținând sentința apelată în întregime, cu cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reiese fără putință de tăgadă că neînțelegerile dintre asociați, invocate ca motiv de dizolvare a societății de către reclamant, nu au împiedicat funcționarea acesteia, administrarea ei și derularea activității curente fiind realizate de pârâți și că elementul afectio societatis subzistă în privința asociaților deținători a 75 % din capitalul social, fapt ce a asigurat funcționalitatea în continuare a societății.

Nemulțumit de soluția dată de instanța de apel, reclamantul a declarat recurs solicitând ca în temeiul art. 312, raportat la art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, în sensul admiterii apelului împotriva sentinței nr. 1366 din 9 iunie 2004 a Tribunalului Maramureș și admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată.

în motivarea recursului său reclamantul invocă în continuare neînțelegerile dintre asociații societății N. SRL din cauza cărora aceasta nu-și realizează obiectul de activitate, nu încasează în termen creanțele și nu realizează profit suficient și urmează a fi dizolvată, susținând și că instanța de apel a aplicat greșit legea, respectiv art. 227 lit. b) și c) din Legea nr. 31/1990, și nu a examinat balanțele de verificare aflate la dosar, nepronunțându-se asupra acestor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii din care reiese că timp ce un an de zile societatea a funcționat cu un capital social diminuat cu 4.000.000 lei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 28 februarie 2005, pârâții invocă excepția nulității recursului declarat de reclamant prin raportare la dispozițiile art. 3021C. proc. civ., iar pe fond solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că societatea a cărei dizolvare o cere recurentul funcționează normal, realizând o cifră de afaceri de 35,9 miliarde lei la 31 decembrie 2004, fiind în grafic cu achitarea creditului luat de la B.C.R. și înregistrând un profit de 25 milioane lei.

Examinând excepția nulității invocată de intimații pârâți, Curtea, verificând îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii de recurs, reține că potrivit art. 3021alin. (1) lit. a) C. proc. civ., aceasta va cuprinde, sub sancțiunea nulității, numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare sau, după caz, C. fisc., și contul bancar, iar potrivit lit. b) același articol, cererea va cuprinde indicarea hotărârii care se atacă.

Ori, din examinarea cererii de recurs în cauză se constată că aceasta nu cuprinde numele sau denumirea intimaților, nici domiciliul, respectiv sediul, nici C. fisc., contul bancar sau numărul de înmatriculare în registrul comerțului și nu indică nici hotărârea care se atacă, ci numai numele și domiciliul recurentului reclamant.

Ca urmare, în temeiul art. 3021alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ., s-a admis excepția invocată de intimate și, în consecință, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul F.O.M.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Comercial