ICCJ. Decizia nr. 1474/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC D.S. SA București, sucursala Ploiești a chemat în judecată pe pârâta SC A.N. SA Ploiești și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 17.405.616 lei reprezentând contravaloare gaze pierdute ca urmare a perforării conductei de presiune medie și penalități aferente debitului.
Prin sentința civilă nr. 3632 din 30 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă prescripția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea ca prematur introdusă.
Pentru a pronunța acțiunea, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a respectat prevederile art. 7201C. proc. civ., deoarece fiind vorba despre o cerere în materie comercială evaluabilă în bani nu s-a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu pârâta.
împotriva sentinței civile reclamanta a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 600 din 17 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că în speță este vorba despre un litigiu comercial și nu au fost respectate de reclamantă prevederile art. 7201C. proc. civ., privind concilierea directă prealabilă.
împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate.
A susținut recurenta că în mod greșit s-a făcut aplicarea prevederilor art. 56 C. com., deoarece litigiul dintre părțile din proces nu este de natură civilă ci de natură comercială și că în cauză nu erau aplicabile prevederile art. 7201C. proc. civ., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv faptul că decizia a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
A mai susținut recurenta că nu i-au fost admise probe pentru dovedirea acțiunii și că nu s-a avut în vedere și nu a fost pusă în discuție adresa nr. 1579/2004 care ar reprezenta încercarea de conciliere directă.
A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în fond și apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Instanța de recurs consideră că primul motiv de recurs invocat este fondat.
în mod greșit atât instanța de fond cât și instanța de apel au considerat că litigiul dintre părți este un litigiu de natură comercială.
De menționat că despăgubirile solicitate de reclamantă nu au la bază nici un act sau o faptă de comerț exercitate de pârâtă.
Simpla calitate de societate comercială a pârâtei nu exclude obligarea sa la despăgubiri având la bază răspunderea delictuală pentru fapta comisă de prepușii săi în condițiile art. 1000 C. civ.
Față de considerentele mai sus menționate, având în vedere prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza prevederilor art. 3121pct. 5 C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă împotriva deciziei nr. 600 din 17 august 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercială, urmează a fi admis.
Se va modifica decizia, în sensul că se va admite apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 3632 din 30 aprilie 2004 a Judecătoriei Ploiești, sentință ce va fi desființată.
Se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria Ploiești pentru a fi judecată ca litigiu civil.
Referitor la celelalte motive de recurs invocate de recurentă, acestea au fost avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1464/2005. Comercial → |
|---|
