ICCJ. Decizia nr. 1563/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 2 septembrie 2003, reclamanta S.N.P. - P. SA, sucursala PECO Neamț a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. - C.F.R. M. SA, sucursala Marfă Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala ARPECHIM Pitești, pentru ca pârâta găsită în culpă să fie obligată la plata de daune în sumă de 11.074.650 lei preț marfă lipsă la transport, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7337 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. - C.F.R. - M., sucursala Iași la plata sumei de 11.074.650 lei marfă lipsă la transport și 967.372 lei cheltuieli de judecată, respinge acțiunea față de celelalte pârâte.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 139 din 13 februarie 2004, a respins apelul pârâtei.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta obligată la plată a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât procesul verbal de constatare încheiat ulterior eliberării mărfii, nu-i este opozabil pentru a răspunde conform Regulamentului C.F.R./1997, în vigoare la acea dată.
Recursul este fondat:
Potrivit art. 821din Regulamentul C.F.R./1997, în vigoare la data transportului, calea ferată care a primit la transport marfa din scrisoarea de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare.
Iar, conform art. 83 alin. (1) calea ferată este răspunzătoare pentru pagubele care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare, precum și pentru depășirea termenului din contractul de transport; sarcina probei că avaria s-a produs pe timpul transportului și din vina cărăușului revine celui ce reclamă.
Pe de altă parte, potrivit art. 75 alin. (1) din același Regulament C.F.R., când o pierdere parțială sau o avarie este descoperită sau presupusă de calea ferată, sau când este invocată de cel îndreptățit, trebuie să se înlocuiască fără întârziere și dacă este posibil, în prezența celui îndreptățit, un proces verbal prin care se constată starea mărfii și mărirea pagubei, cauza acestuia și momentul când s-a produs.
Având în vedere aceste dispoziții legale se constată că, în speță, transportul a fost eliberat de cărăuș fără obiecție, destinatarul semnând scrisoarea de trăsură și fără să se fi întocmit un act de constatare (raport de eveniment) cu privire la starea mărfii conform art. 75 alin. (1) din Regulamentul C.F.R., menționat mai sus.
Procesul verbal de constatare, încheiat după eliberarea mărfii și nesemnat de cărăuș, nu poate fi opozabil acestuia pentru a se putea antrena răspunderea sa, conform art. 83 alin. (1) din reglementarea citată.
Cu alte cuvinte, se constată că în cauză nu s-au făcut dovezile legale pentru a antrena răspunderea cărăușului, cum greșit au reținut instanțele.
în consecință, recursul a fost admis, s-a modificat hotărârea atacată în sensul că, a fost respins apelul reclamantei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1556/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1557/2005. Comercial → |
|---|
