ICCJ. Decizia nr. 2104/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 103 pronunțată la data de 8 martie 2001 de Curtea de Apel Suceava, a fost admis apelul reclamantei SC B.C.R. SA Botoșani, iar sentința nr. 645 din 23 decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, a fost schimbată în parte în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâților la sumele menționate în dispozitiv care reprezintă credit restant și dobânzi bancare. Prin aceeași decizie a fost respins apelul declarat de pârâta SC P. SRL Botoșani. Au fost menținute restul dispozițiilor referitoare la cererea reconvențională și s-a luat act de renunțarea pârâtei SC P. SRL Botoșani, la cererea de chemare în garanție.
împotriva deciziei nr. 103 din 8 martie 2001, B.I. ca succesor universal al fostei SC P. SRL Botoșani, a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.
Curtea de Apel Suceava pe rolul căreia a fost înregistrată contestația în anulare, prin decizia nr. 176 din 9 septembrie 2004 a luat în examinare excepția inadmisibilității acesteia și a reținut că potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile și întrucât decizia nr. 103/2001 a Curții de Apel Suceava, a fost pronunțată cu drept de recurs, aceasta nu constituie hotărârea irevocabilă în sensul articolului mai sus citat.
împotriva deciziei nr. 176 din 9 septembrie 2004, B.I. în calitate de reprezentant al SC P. SRL al cărei asociat unic este cât și în nume propriu a declarat recurs, prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., fără să le dezvolte în fapt și în drept pentru fiecare situație în parte.
în esență, s-a susținut că decizia de respingere a contestației în anulare este nelegală, întrucât Curtea de Apel Suceava nu a observat că decizia nr. 103 din 8 martie 2001 a devenit irevocabilă în urma anulării recursului său de către înalta Curte de Casație și Justiție. Ca urmare a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea contestației în anulare.
înalta Curte a pus în discuție în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepția privind lipsa calității procesuale a recurentului B.I. de a promova recursul în nume propriu, ca reprezentant al societății SC P. SRL și ca asociat unic al aceleiași societăți și în consecință a reținut:
Decizia nr. 103/2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a luat în examinare contestația în anulare formulată de B.I., ca succesor universal al SC P. SRL, calitate pe care contestatorul și-a atribuit-o, în temeiul art. 231 alin. (1) C. proc. civ., la data de 22 ianuarie 2004 când a sesizat instanța cu o cale extraordinară de atac întemeiată pe art. 317 și urm. C. proc. civ. Instanța sesizată cu soluționarea acestei cereri, în lipsa dovezilor în legătură cu situația SC P. SRL, s-a oprit asupra excepției privind admisibilitatea contestației în anulare, deși părțile aveau obligația să aducă la cunoștința instanței faptul că se declanșase procedura falimentului, ceea ce în drept înseamnă exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință.
Prin recursul declarat împotriva contestației în anulare s-a constatat că a fost extinsă calitatea de recurent, întrucât B.I. a declarat recurs în nume propriu dar și în calitate de reprezentant al SC P. SRL, fără nici o mențiune în legătură cu faptul că această societate se afla în faliment la data de 7 octombrie 2004, când a fost promovat recursul.
O primă precizare care se impune în legătură cu calitatea de recurent este legată de cadrul procesual stabilit prin decizia atacată, cu alte cuvinte numai cei care și-au disputat în fața curții de apel un drept au posibilitatea să se plângă, împotriva acelei hotărâri pe calea recursului.
Prin urmare, B.I. a introdus contestație în anulare în calitate de succesor universal al SC P. SRL, așa încât în recurs nu-și poate atribui și alte calități cum ar fi cea de reprezentant legal al societății menționate și cu atât mai puțin în nume propriu.
Nu poate fi negat dreptul succesorilor legali ai părților de a declanșa o cale de atac, precum și dreptul persoanelor cărora legea le recunoaște legitimare procesuală activă alături de titularii drepturilor, numai că în speță B.I. nu are calitate de succesor universal, în sensul art. 231 (devenit 236) din Legea nr. 31/1990.
Potrivit articolului citat, transmiterea universală a patrimoniului are loc în condițiile, prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) numai în cazul dizolvării pentru alte motive decât falimentul, în această ultimă situație fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 64/1995, cu modificările ulterioare. Argumentul este confirmat prin sentința nr. 1 din 6 ianuarie 2005, din care rezultă că în temeiul art. 10 lit. c) din Legea nr. 64/1995, a fost desemnat lichidator al SC P. SRL, însă de la data de 17 iulie 2002. Așadar, exercițiul drepturilor procesuale nu putea fi realizat decât de lichidator și nu de asociatul unic căruia i s-au ridicat drepturile încă de la data deschiderii procedurii reorganizării judiciare.
Recurentul B.I. nu se poate prevala nici de calitatea de reprezentant legal pentru motivul deja expus și oricum nu poate promova o cale de atac în această calitate câtă vreme contestația în anulare a fost formulată, în temeiul art. 231 (devenit 236) din Legea nr. 31/1990 ca succesor universal, calități care sunt distincte așa cum s-a arătat.
Intimata a depus la dosar sentința nr. 1, pronunțată la data de 6 ianuarie 2005, din care rezultă că s-a dispus radierea debitoarei SC P. SRL Botoșani din R.C., ceea ce înseamnă că societatea și-a încetat existența ca subiect de drept, prin urmare nu mai are capacitate juridică. în alți termeni, întrucât dreptul de a sta în justiție este un efect al personalității juridice, în urma radierii societății acest drept nu mai subzistă. în aceste condiții nici dreptul de reprezentare ca drept special diferit de dreptul de gestiune nu mai are conținut.
în consecință s-a avut în vedere și dispozițiile art. 42 alin. (1) și art. 43 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a dispus că numai persoanele care au exercițiul drepturilor lor puteau să stea în judecată, raportat la art. 312 C. proc. civ., s-a admis excepția lipsei calității procesuale a recurentului și s-a respins recursul declarat de acesta în nume propriu și în calitate de reprezentant al societății SC P. SRL.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2103/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2106/2005. Comercial → |
|---|
