ICCJ. Decizia nr. 2199/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Neamț, a solicitat obligarea pârâtelor C.F.R. M. SA, sucursala Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Pitești, la plata sumei de 21.860.008 lei preț și 1.830.201 lei cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că SC P. SA Ploiești, i-a livrat din și prin sucursala Pitești, benzină; vagonul cu terminația nr. ..5756 a ajuns la destinație cu scurgeri din conținut și cu urme de violare.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 3517 din 30 octombrie 2003, a admis în parte, acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâta C.F.R. M., sucursala Iași, la 21.860.008 lei preț și la 1.830.201 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că vagoanele predate pentru transport fără obiecții, au fost recepționate, iar marfa achitată integral dar s-a constatat lipsă 450 kg benzină, în valoare de 21.860.008 lei, pentru care există culpa cărăușului în baza dispozițiilor art. 82.1, 82.5 și 83.1 din R.T. și a art. 425 C. com.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta susținând că reclamanta nu a probat cu nici un act care să-i fie opozabil, că vagonul ajuns la destinație cu evenimente C.F. ar fi fost predate către reclamantă cu toate sigiliile intacte, corect aplicate și care nu corespund cu cele menționate în scrisoarea de trăsură, astfel că responsabilitatea revine furnizoarei.
Și valoarea daunelor este un motiv de critică susținându-se că se datorau doar despăgubirile calculate după prețul facturii, conform prevederilor art. 85.2 din R.T.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 75 din 29 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei reținând că în mod corect a fost stabilită culpa cărăușului întrucât din procesul - verbal din 13 martie 2003, rezultă lipsurile și culpa cărăușului, iar prețul respectă dispozițiile art. 85.2. din R.T.
Decizia a fost atacată cu recurs invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Se arată că în mod greșit a fost apreciat ca opozabil pârâtei procesul - verbal preliminar, aplicând greșit dispozițiile art. 83.1 din R.T.
De asemenea aplicarea articolelor 82.3. și 83.4.1. din regulament sunt invocate ca și art. 58.12, 58.13 și 66 din același regulament.
Modul de calcul al daunei este considerat ca fiind greșit, pârâta susținând că valoarea reală a daunei pretinse este de 8.350.640 lei, dar nici pentru aceasta nu este ea răspunzătoare.
Instanța din oficiu a invocat excepția nelegalității căii de atac a apelului, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.
Astfel la data pronunțării sentinței de fond, 30 octombrie 2003, calea de atac era recursul conform dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 58/2003.
Curtea de Apel Ploiești a judecat apel când calea de atac era recursul și a pronunțat o hotărâre nelegală, ce urmează a fi desființată și va trimite cauza pentru soluționarea ca recurs a căii de atac.
înalta Curte de Casație, neputând judeca recursul a soluționat doar excepția, a trimis cauza instanței competente să soluționeze recursul, conform art. 3 pct. 2 teza finală C. proc. civ., modificat prin O.U.G. 58/2003 (adoptată prin Legea 195/2004,art. I pct. 2).
| ← ICCJ. Decizia nr. 2200/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2201/2005. Comercial → |
|---|
