ICCJ. Decizia nr. 2200/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 9491/2003 SNP P. SA, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC P. SA, C.F.R. M., sucursala București să oblige pe pârâta în culpă la plata sumei de 47.226.010 lei cu titlu de daune și la cheltuieli de judecată.
Prin cerere reconvențională SNP P. SA Ploiești, a solicitat obligarea pârâtei vinovată la plata sumei de 3.830.610 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de transport pentru cantitatea de 8700 kg combustibil găsită lipsă la destinație, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 3490 din 28 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala București la plata sumei de 47.226.010 lei daune cu 3.538.560 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acțiunea față de SC P. SA.
A fost admisă cererea reconvențională și reclamanta a fost obligată la plata sumei de 3.830.610 lei contravaloare tarif transport cu 280.861 lei cheltuieli de judecată. S-a respins cererea față de C.F.R. M., sucursala București.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 60 din 26 ianuarie 2004, a admis apelul formulat de SNP P. SA, împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte în sensul respingerii cererii reconvenționale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, cu 193.924 lei cheltuieli de judecată.
SC P. SA Ploiești a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din oficiu a fost invocată excepția rezultând din dispozițiile art. 2821C. proc. civ., raportat la art. II alin. (3) din O.G. 58/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. 58/2003 tribunalul, în materie comercială, judecă litigiile a căror valoare este de peste un miliard lei.
Tribunalul a soluționat corect cauza având în vedere data investirii și dispozițiilor art. II alin. (2) din O.G. 58/2003.
în raport însă de dispozițiile art. II alin. (3) din ordonanță, hotărârea fiind pronunțată după intrarea în vigoare a acesteia, este supusă căilor de atac, prevăzute de art. 2821C. proc. civ., respectiv numai recursului.
Curtea de apel în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, greșit a considerat că hotărârea tribunalului poate fi atacată și cu apel.
Pentru aceste motive a fost admisă excepția, s-a desființat decizia Curții de Apel Ploiești și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2197/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2199/2005. Comercial → |
|---|
