ICCJ. Decizia nr. 2292/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2292/2005
Dosar nr. 10491/2004
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1040 din 2 iulie 2004 a Judecătoriei Focşani, s-a încuviinţat executarea silită a titlului executor sentinţa civilă nr. 703/2004 a Tribunalului Vrancea, la cererea creditoarei SC A.S. SA Bucureşti.
Debitoarea R.B. SA, sucursala Vrancea, a declarat apel împotriva acestei încheieri şi a susţinut că este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, iar hotărârea judecătorească nu a fost investită cu formulă executorie.
A arătat apelanta că încuviinţarea executării s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 379 C. proc. civ., întrucât creanţa pusă în executare nu este lichidă.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 136 din 14 septembrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vrancea.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că încheierea pronunţată de judecătorie are caracter necontencios situaţie în care competenţa soluţionării apelului aparţine, conform prevederilor art. 339 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalului Vrancea.
Debitoarea R.B. SA, sucursala Vrancea, a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., text de lege care se aplică şi în cazul încheierilor, prin care s-a încuviinţat executarea silită a unei hotărâri.
Recurenta a arătat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 339 alin. (3) C. proc. civ., text de lege care se aplică numai în ipotezele prevăzute în mod limitativ de legiuitor.
Recursul este fondat.
Încuviinţarea executării silite este prevăzută în Cartea III referitoare la „dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase", iar potrivit art. 336 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie şi supusă apelului.
Articolul 3 alin. (2) C. proc. civ., dă în cauză competenţa Curţilor de Apel să judece apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că apelul declarat de debitoare, împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite este de competenţa Curţii de Apel Galaţi.
În raport de obiectul litigiului dedus judecăţii, încuviinţarea executării silite, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 339 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Cererea de încuviinţare a executării silite este o măsură cu caracter necontencios luată de preşedinte, ea este soluţionată, în complet de judecată, iar încheierea pronunţată în cauză este supusă apelului, în condiţiile art. 336 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 339 C. proc. civ., care prevăd că apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau al Curţii de Apel se judecă de completul instanţei respective.
De altfel, art. 331 C. proc. civ., prevede expres cazurile în care se aplică procedura necontencioasă, iar cererea de încuviinţare a executării silite nu se regăseşte între acestea.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., instanţa, şi nu preşedintele este cea care încuviinţează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
În raport de considerentele expuse, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul debitoarei, să se caseze Decizia atacată şi să se trimită cauza aceleaşi instanţe, pentru judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea R.B. SA, sucursala Vrancea Focşani, împotriva deciziei nr. 136/ A din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza la Curtea de Apel Galaţi, pentru judecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2287/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2293/2005. Comercial → |
|---|
