ICCJ. Decizia nr. 2280/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2280/2005
Dosar nr. 6268/2004
Şedinţa de la 1 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 11777 din 17 decembrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL Cluj şi pârâta SC E.C. SRL Cluj a fost obligată la plata sumei de 392.913.008 lei, reprezentând diferenţă de preţ neachitat şi la 218.410.879 lei penalităţi de întârziere în plată calculate până la 28 octombrie 2003.
Pârâta a fost obligată la dobânzi comerciale calculate la suma de 392.913.008 lei, cu începe de la data introducerii acţiunii, 13 noiembrie 2003 şi până la plata preţului şi la 43.271.480 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 121 din 3 martie 2004, în urma respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în mod corect pârâta a fost obligată la plata diferenţei de preţ neachitată pentru combustibilul livrat de reclamantă la penalităţi de întârziere şi dobânzi comerciale. Că aceasta nu a administrat probe din care să rezultă că produsele livrate de reclamantă nu au corespuns calitativ pentru a justifica achitarea parţială a preţului.
Împotriva acestei decizii pârâta SC E.C. SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3, 5, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în raport de prevederile art. IX din contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi la 26 mai 2003, soluţionarea litigiului dedus judecăţii este de competenţa C.A.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj.
S-a invocat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât procedura de citare pentru termenul din 3 martie 2004, când apelul declarat de aceasta a fost soluţionat în fond nu s-a îndeplinit conform dispoziţiilor legale.
Astfel, a fost citată la data de 1 martie 2004 prin afişare pentru a se prezenta la termenul de judecată din 3 martie 2004 deci cu încălcarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul litigiului, recurenta – pârâtă a arătat că a contestat pretenţiile intimatei – reclamante şi a invocat calitatea necorespunzătoare a combustibilului livrat de aceasta, conform procesului verbal din 6 iulie 2003.
Că prin înscrisurile depuse în anexă la cererea de recurs a făcut dovada că în perioada emiterii facturilor în litigiu 20 iunie – 11 iulie 2003, nu a aprovizionat cu combustibil camioanele firmei, decât de la reclamantă potrivit foilor de parcurs depuse la dosar.
Întrucât produsele livrate potrivit contractului de vânzare – cumpărare din 26 mai 2003, nu au fost corespunzătoare calitativ, nu datorează nici penalităţi de întârziere, culpa fiind a reclamantei.
Recurenta a solicitat în principal casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în totalitate a hotărârii admiterea apelului şi rejudecând cauza în fond să se respingă acţiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată pentru toate instanţele.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că instanţa a fost competentă să soluţioneze cauza întrucât pentru prima dată în faţa instanţei de recurs a invocat necompetenţa acesteia în soluţionarea litigiului de faţă.
A precizat intimata că aceasta a promovat la rândul său o acţiune în pretenţii întemeiată pe clauzele aceluiaşi contract înregistrată la C.A.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj, care a admis excepţia de necompetenţă invocată de aceasta şi s-a desesizat cu privire la soluţionarea litigiului, nefiind legal investită.
S-a susţinut că instanţa de apel a soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor legale privind procedura de citare.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât recurenta nu a făcut dovada că produsele livrate au fost necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează:
Critica recurentei invocată în cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegala procedură de citare pentru termenul din 3 martie 2004, este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. (1) C. proc. civ., citaţia sub pedeapsa nulităţii va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.
În speţă, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, rezultă că citaţia pentru termenul din 3 martie 2004 a fost afişată pe uşa principală a locuinţei la data de 1 martie 2004, deci cu nerespectarea prevederilor art. 89 C. proc. civ.
Art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Art. 107 C. proc. civ., dispune că preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.
Din coroborarea acestor dispoziţii legale, rezultă că recurentei – pârâte i s-a produs o vătămare întrucât nu a fost legal citată, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
Aşa fiind urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel, pe care o va casa şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte apărării invocate de pârâtă în cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E.C. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 121 din 3 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2253/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2285/2005. Comercial → |
|---|
