ICCJ. Decizia nr. 2316/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2316/2005
Dosar nr. 2190/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 august 2003, reclamanta P. SA, sucursala Timiş a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Timişoara, SC P. SA Bucureşti şi S.N.P. P. SA, sucursala Piteşti, pentru ca potrivit culpei fiecăreia să se dispună obligarea la plata sumei de 9.566.431 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă la destinaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 3098 din 7 octombrie 2003, Tribunalul Prahova a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara la plata sumei de 5.869.431 lei motorină şi 816.714 lei cheltuieli de judecată, reţinând că s-au achitat, în parte, din suma pretinsă iniţial : 3.697.000 lei prin O.P. nr. 876 din 30 iunie 2003. Totodată acţiunea a fost respinsă faţă de celelalte pârâte chemate în judecată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 7 din 7 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei în ceea ce o priveşte, întrucât a achitat despăgubirea rezultată pentru lipsurile de marfă produse pe timpul transportului, dauna reală fiind egală cu valoarea mărfii respective, fără taxe şi accize.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Procedând la examinarea susţinerilor pe care pârâta le face în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului aflate la dosarul cauzei, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, rezultă că, prin soluţiile atacate instanţele au făcut aplicarea dispoziţiilor R.T. pe căile ferate (art. 85.2), aprobat prin OG nr. 41 din 28 august 1007, în vigoare la data naşterii litigiului, obligând pe pârâta cărăuş la plata despăgubirilor reprezentând marfă lipsă, calculate după factură, la preţul curent al mărfii în componentele sale legale (preţ rafinărie, T.V.A., accize şi taxe de drum), cărăuşul având datoria să restituie tariful de transport, şi celelalte sume plătite de client cu ocazia transportului mărfii pierdute.
Cum lipsa mărfii pe timpul transportului a fost recunoscută de pârâta cărăuş care a achitat o parte din despăgubire înainte de introducerea acţiunii, se constată că pentru marfa lipsă la destinaţie cărăuşul răspunde prin plata de daune în cuantumul corect reţinut în sarcina sa.
Aceasta şi pentru că din dispoziţiile R.T. C.F.R. menţionat, nu rezultă alte modalităţi de plată a dunei, care ar exonera pe transportator de plata tuturor elementelor ce compun preţul legal al produselor.
De altfel, reclamanta precizează prin adresa din 12 octombrie 2004, că recurenta pârâtă i-a achitat debitul inclusiv cheltuielile de judecată, problemă ce urmează a fi reglată între părţi cu prilejul executării hotărârilor pronunţate în acest litigiu.
În consecinţă recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva deciziei nr. 7 din 7 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2302/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2346/2005. Comercial → |
|---|
