ICCJ. Decizia nr. 2302/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2302/2005
Dosar nr. 9194/2004
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 592/ C din 29 august 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei A.P.P.S. SRL Severin şi în parte acţiunea conexă a SC E. SA Bucureşti.
S-a constatat că voinţa reală a părţilor la încheierea contractului nr. 661 încheiat la 6 iunie 1995, între A.P.P.S. Severin şi sucursala Rovinari a SC E. SA Bucureşti a fost ca la art. 8 să se prevadă o penalitate de 0,4% pe zi întârziere la întreaga sumă datorată şi nu de 0,4 din aceasta.
A fost obligată pârâta SC E. SA Bucureşti la plata sumei de 123.069.486 lei prestaţii neachitate către sucursala Holânga, plus 168.623.527 lei penalităţi la această sumă; la 488.894.527 lei prestaţii neachitate de care a beneficiat sucursala Rovinari a aceleiaşi societăţi (preluată de sucursala Holânga), plus 1.013.112.029 lei penalităţi de întârziere la această sumă.
A fost obligată pârâta SC E. SA Bucureşti şi la 43.631.995 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Hotărârea reprezintă soluţia pronunţată de instanţă în urma judecării a 2 acţiuni conexate.
Prin prima acţiune, astfel cum a fost precizată reclamanta SC A.P.P.S. SRL Severin a cerut obligarea pârâtei la plata a 611.963.998 lei contravaloare prestaţii efectuate şi la 3.368.036.002 lei penalităţi.
Prin a doua acţiune, SC E. SA Bucureşti a chemat în judecată pe SC A.P.P.S. SRL Severin, solicitând în principal anularea clauzei penale, iar în subsidiar interpretarea ei în sensul că voinţa reală a părţilor constă în stabilirea unei penalităţi de 0,4% pe zi de întârziere.
Instanţa de fond pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că SC A.P.P.S. SA Severin a prestat servicii de pază pentru sucursalele Halănga şi Rovinari de SC E. SA Bucureşti pe baza contractelor din 22 decembrie 1998 şi 6 iunie 1995, că între părţi au existat neînţelegeri cu privire la cuantumul şi calitatea serviciilor prestate şi cu privire la interpretarea clauzei penale din contract.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 1036 din 29 noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul SC E. SA, sucursala Severin, cu sediul în Halănga, jud. Mehedinţi şi a admis apelul SC A.P.P.S. SRL Severin declarate împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte şi a obligat SC E. SA Bucureşti la plata sumei de 611.963.998 lei contravaloare prestaţii şi la 1.671.270.906 lei penalităţi de întârziere calculate până la 31 octombrie 2001.
A fost menţinută în parte soluţia dată cererii reconvenţionale, ce a fost intitulată acţiune conexă a SC E. SA Bucureşti şi cu privire la cheltuielile de judecată acordate.
A fost obligată SC E. SA Bucureşti la 18.073.970 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin Decizia civilă nr. 2380 din 30 iunie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta pârâtă SC A.P.P.S. SRL Severin şi de pârâta reclamantă SC E. SA Bucureşti, împotriva deciziei instanţei de apel.
Invocând art. 318 C. proc. civ., reclamanta SC A.P.P.S. SRL Severin a formulat contestaţie în anulare prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2380 din 30 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cerând rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare a susţinut că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, că instanţa de recurs a înţeles şi a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii, în speţă actul adiţional la contract şi procesul verbal încheiat de părţi.
Contestatoarea a mai susţinut că instanţa de judecată a limitat voit penalităţile de întârziere la care urma să fie obligată pârâta, neţinând cont de practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în domeniu, încălcând şi prevederile legale în materie, invocate de societatea sa.
În finalul contestaţiei, contestatoarea a mai invocat şi prevederile art. 117 şi următoarele C. proc. civ., dar fără să-şi motiveze susţinerile.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie potrivit art. 318 C. proc. civ., dacă Decizia dată este rezultatul unei greşeli materiale sau dacă instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Practica judiciară a stabilit care pot fi greşeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., care vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor ori de interpretarea dispoziţiilor legale, pentru a nu se crea părţilor posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestaţia în anulare într-o cale ordinară de atac.
Analizând primul motiv care vizează înţelegerea şi interpretarea greşită a actelor juridice deduse judecăţii, Curtea constată că în conformitate cu dispoziţiile citate, că petenta a solicitat în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor.
Instanţa a examinat actele aflate la dosar, deci şi actele invocate de contestatoare, a cunoscut conţinutul acestora şi a făcut o apreciere asupra lor în contextul tuturor probelor, astfel încât nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, întrucât nu se referă la neregularităţi evidente care privesc actele de procedură.
Contestatoarea, în realitate, pune în discuţie probleme de fond legate de probele administrate şi de starea de fapt la care se referă litigiul.
Pentru aceleaşi considerente nici cel de al doilea motiv nu poate fi admis întrucât susţinerea referitoare la faptul că instanţa a limitat penalităţile de întârziere, priveşte tot probleme de fond şi de apreciere a probelor, iar deciziile invocate ca şi practica judiciară, nu pot fi avute în vedere ele fiind pronunţate în cu totul alte circumstanţe.
În consecinţă, întrucât motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.P.P.S. SRL Severin, împotriva deciziei nr. 2380 din 30 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2270/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2316/2005. Comercial → |
|---|
