ICCJ. Decizia nr. 2325/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 18 iunie 2003 Judecătoria Oradea a fost investită cu judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții U.I.C. și U.C.M., împotriva pârâților A.V.A.B. București (în prezent A.V.A.S. București) și U.C. pentru constatarea nulității contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 20273 din 29 iunie 1994 de N.S. Județul Bihor. S-a solicitat prin această acțiune și restabilirea situației anterioare prin radierea înscrierii ipotecii din C.F. Oradea nr. top 93582.
Judecătoria Oradea prin sentința civilă nr. 4814/2003 din 19 septembrie 2003 a declinat competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Curții de Apel București, reținând că imobilul ipotecat figurează între garanțiile ce urmează a fi executate de A.V.A.S. în contul creanței preluate de la fosta B.A. SA.
La data de 30 octombrie 2003 U.C. a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Soluționând cauza pe fond Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins contestațiile la executare ale reclamanților prin sentința nr. 52 din 18 martie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cererile părților se constituie în contestații la executare, iar potrivit art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată s-a calculat în sarcina reclamanților o cauțiune care însă nu a fost depusă și fără de care instanța a apreciat că este exclusă continuarea judecății.
împotriva hotărârii de mai sus au declarat recurs U.I.C., U.C.M. și U.C., susținând că este neîntemeiată și nelegală întrucât a calificat greșit cererile introductive la instanță ca fiind contestații la executare și le-a respins pentru nedepunerea cauțiunii, fără a intra în cercetarea fondului.
Recurenții au susținut de asemenea că prevederile art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004 a Curții Constituționale, considerându-se că încalcă principiul liberului acces la justiție.
în drept au fost invocate prevederile art. 312 alin. (4) și art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recursurile sunt întemeiate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului concluzia care se impune este că obiectul acțiunii este caracterizat drept nulitate contract garanție imobiliară, a cărei competență de soluționare aparține judecătoriei ca instanță de fond potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
întrucât cererile reclamanților nu s-au încadrat în prevederile O.U.G. nr. 51/1998, sentința recurată a fost casată în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și cauza a fost trimisă la Judecătoria Oradea, pentru competentă soluționare pe fond a cererilor formulate în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2380/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2327/2005. Comercial → |
|---|
