ICCJ. Decizia nr. 2327/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamantul G.M.M. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Slatina, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.000.000.000 lei drepturi de creație ca urmare a aplicării în producție a inovației denumită lopată tehnologică.
Prin sentința civilă nr. 102 din 10 martie 2004, Tribunalul Olt a anulat acțiunea reclamantului, ca insuficient timbrată.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 305 din 12 iulie 2004, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința civilă de mai sus și a fixat termen pentru judecarea cauzei pe fond.
împotriva acestei soluții, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea apelului reclamantei care trebuia să-și timbreze acțiunea la valoarea pretențiilor.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Examinând susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
în speță, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicație a dispozițiilor Legii nr. 64/1991, privind brevetele de invenție, arătând că reglementarea separată a drepturilor ce se cuvin inventatorilor (art. 61) de drepturile ce se cuvin autorului unei realizări tehnice (art. 67), nu implică un regim diferit, prin stabilirea unor obligații separate privind taxele de timbru pentru acțiunile în justiție formulate de aceștia pentru recuperarea drepturilor patrimoniale ce li se cuvin.
în consecință, cât timp potrivit dispozițiilor Legii nr. 64/1991, nu se poate face o diferențiere între drepturile patrimoniale ale inventatorilor și ale autorilor unor realizări tehnice, nu poate fi primită susținerea că există o diferențiere în privința taxei de timbru.
Cu alte cuvinte, nu poate fi primită susținerea pârâtei că, acțiunea reclamantului autor al unei realizări tehnice trebuia timbrată la valoare, soluția criticată fiind corectă sub acest aspect.
Astfel că, recursul pârâtei s-a privit ca nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2325/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2339/2005. Comercial → |
|---|
