ICCJ. Decizia nr. 2328/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului Tribunalului Mehedinți, reclamantul C.G.P. Mehedinți a acționat în judecată pe pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu Jiu și a solicitat ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată să respecte contractul de prestări servicii de pază încheiat pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr. 2498 din 22 martie 1999, pe care pârâta la data de 1 ianuarie 2004 l-a reziliat unilateral, cu obligarea pârâtei la 24,17 dolari S.U.A. /zi penalități începând cu 1 ianuarie 2004 și cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 19 aprilie 2004 a Tribunalului Mehedinți a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă SC L.R. SA București.
Acțiunea reclamantei a fost admisă prin sentința nr. 286/ C din 3 mai 2004 a Tribunalului Mehedinți și pârâtele SC L.R. SA Târgu Jiu și SC L.R. SA București au fost obligate să respecte contractul din 22 martie 1999 și să plătească reclamantului 54.821.770 lei, cu cheltuieli de judecată aferente, reținând că pârâta este ținută să-și respecte obligațiile contractuale.
împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel pârâta SC L.R. SA București.
A susținut că SC L.R. SA, sucursala Târgu Jiu a fost radiată de la R.C., că apelanta nu poate fi obligată să continue raporturile contractuale cu reclamanta și că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale privind constatarea rezilierii contractului de prestări servicii.
Prin decizia nr. 384 din 13 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, apelul pârâtei SC L.R. SA București a fost admis, hotărârea atacată a fost anulată și pe fond s-a respins acțiunea și cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a apreciat că instanța de fond a considerat greșit că denunțarea unilaterală nu este permisă decât în cazurile expres prevăzute de lege și, pe cale de consecință, pârâta nu ar fi îndreptățită să pună capăt obligațiilor contractuale asumate pe durată nedeterminată. S-a apreciat de asemenea că nu este justificată cererea de reziliere a contractului, deoarece încetarea funcționării unei sucursale nu reprezintă o încetare de activitate prin lichidare ori dizolvare, activitatea continuând într-o altă formă de organizare, în speță ca punct de lucru al aceleiași societăți comerciale.
Reclamantul C.G.P. Mehedinți a declarat recurs, împotriva acestei din urmă hotărâri, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Pârâtul a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și nu s-a pronunțat asupra dovezilor pe care reclamantul le-a administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că între reclamant și pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu Jiu s-a încheiat un contract, privind asigurarea pazei la Tribunalul Gura Văii Mehedinți.
Prin adresa nr. 7628 din 16 decembrie 2003, SC L.R. SA, sucursala Târgu Jiu a notificat rezilierea contractului începând cu data de 1 ianuarie 2004, concomitent cu achitarea la zi a contravalorii prestațiilor.
Potrivit prevederilor art. 969 alin. (1) C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 969 alin. (2) C. civ., aceste convenții se pot revoca prin consimțământul mutual sau pentru cauze autorizate de lege.
Cum în mod corect s-a reținut prin hotărârea recuzată denunțătorul unilateral al convenției a anunțat reclamantului concediul cu un preaviz de 15 zile, acesta nu mai poate fi ținut răspunzător pentru rezilierea contractului, așa încât recursul reclamantului a fost nefondat și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins cu această mențiune.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2322/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2290/2005. Comercial → |
|---|
