ICCJ. Decizia nr. 2384/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 4 septembrie 2000, reclamanta SC A. SRL Hunedoara a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții F.P.S., SC R. SA Hunedoara, S.V.M. E. SA Focșani, SC S.F. SA Arad, F.P.P. B.C. SA Hunedoara și SC S.G.I.G. SA București, instanța de judecată să dispună anularea licitației electronice desfășurate la data de 29 august 2000, pe piața R.A.S.D.A.Q., având ca obiect vânzarea unui număr de 40.534 acțiuni deținute de pârâta I la pârâta II.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a participat la licitația electronică, privind vânzarea pachetului de acțiuni deținute de F.P.S. la SC R. SA Hunedoara.
în caietul de sarcini s-a specificat că sunt scoase la licitație toate acțiunile deținute de pârâta I la pârâta II.
Deoarece din caietul de sarcini nu se deducea expres această condiție, cu referire la vânzarea întregului pachet de acțiuni, prima licitație a fost anulată.
La data de 21 august 2000, s-a comunicat expres că vânzarea privește întregul pachet de acțiuni și a fost organizată o nouă licitație.
Această condiție nu a fost îndeplinită nici cu ocazia celei de a doua licitații, la data de 29 august 2000, fiind vândute un număr de 38.534 acțiuni din cele 40.534 acțiuni formând pachetul deținut de pârâta I, scos la vânzare.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 230 din 20 septembrie 2000, a admis acțiunea și a anulat licitația electronică din 29 august 2000.
Prin decizia nr. 461 din 30 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, între altele, a admis excepția necompetenței materiale a primei instanțe, a admis recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S., a casat sentința atacată cu recurs și a trimis cauza, în vederea rejudecării, Tribunalului Hunedoara.
în rejudecare, prin sentința nr. 3046/C/2003 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele menționate și a anulat licitația electronică desfășurată la data de 29 august 2000, pe piața R.A.S.D.A.Q., având ca obiect numărul de 40.534 acțiuni deținute de A.P.A.P.S. la pârâta SC R. SA Hunedoara.
Prin aceeași sentință, pârâta I a fost obligată să plătească reclamantei suma de 185.500.295 lei, reprezentând garanție de participare la licitație, reactualizată cu indicele de inflație.
S-a reținut că, potrivit caietului de sarcini vânzarea întregului pachet de acțiuni a fost stabilită ca o condiție de validitate a licitației.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că această condiție nu a fost îndeplinită.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 71/A/2004 din 5 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S., împotriva hotărârii instanței de fond.
în motivarea deciziei s-a reținut că, în mod greșit, pârâta I a validat licitația, în raport de împrejurarea neîndeplinirii condiției privind vânzarea întregului pachet de acțiuni.
Prin urmare, în mod judicios prima instanță a admis acțiunea și a anulat licitația.
Totodată, excepțiile invocate de această pârâtă au fost respinse întemeiat.
împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta A.P.A.P.S. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susținut că, modificând obiectul cererii de chemare în judecată, ulterior casării cu trimitere, cu referire la obligarea reclamantei la restituirea garanției de participare la licitație, pârâta a sesizat instanța cu o nouă acțiune, supusă dispozițiilor art. 7201C. proc. civ.
Prin urmare, în raport de această împrejurare, în mod greșit excepția invocată de reclamantă, sub aspectul arătat, a fost respinsă.
Pe de altă parte, s-a solicitat la data de 10 septembrie 2003, restituirea garanției achitate la data de 14 august 2000. în raport de aceste date, în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, cu privire la acest capăt de cerere.
în fine, pârâta I a arătat că nerealizarea condiției de validitate, cu referire la vânzarea întregului pachet de acțiuni, nu-i este imputabilă acesteia și licitantei SC B.A. SRL care, în ultima rundă de licitație, a renunțat la 2000 acțiuni. Prin urmare, în mod greșit s-a dispus în sensul anulării licitației electronice.
în concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte împotriva hotărârii primei instanțe și, pe cale de consecință, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că pârâta I a făcut ofertă privitoare la vânzarea pachetului de acțiuni deținute la pârâta II.
Oferta publică făcută de pârâtă îndeplinea condițiile de validitate prevăzute de lege.
Condiția de validitate a licitației, în sensul că obiectul contractului de vânzare-cumpărare privește pachetul de acțiuni, în integritatea sa, nu a fost îndeplinită, situație necontestată de pârâta I.
Pârâta invocă lipsa culpei sale în neîndeplinirea condiției menționate.
Ori, obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost precis determinat prin oferta publică făcută de pârâtă.
Această ofertă a ajuns la cunoștința publică.
Prin urmare, aceasta a devenit irevocabilă, așa încât pârâta I nu o poate revoca și propune o nouă ofertă, constând în acțiunile efectiv vândute, la licitația electronică.
Ca atare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nesupusă cazului de modificare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de pârâtă.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că reclamanta a formulat capătul de cerere privitor la restituirea garanției la data de 18 august 2003.
Obligația de restituire a garanției se naște de la data validării licitației.
Ca atare, în raport de 29 august 2000, data la care licitația electronică a fost validată de comisia de licitație, pretenția a fost dedusă în termen judecății, așa încât în mod judicios s-a dispus în sensul respingerii acestei excepții.
Caracterul subsidiar al cererii de restituire a garanției, derivând din capătul de cerere principal, a fost corect stabilit de prima instanță și, în raport de această împrejurare a statuat asupra neincidenței în cauză a dispozițiilor art. 7201C. proc. civ.
Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei din urmă critici.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S., ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2371/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2381/2005. Comercial → |
|---|
