ICCJ. Decizia nr. 2514/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 83 din 6 ianuarie 2004, Judecătoria sectorului 1 București, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.V. București, împotriva SC P.C.R.I. SRL București și pe cale de consecință a dispus rezilierea contractului de închiriere între părți, a evacuat pârâta din spațiul ocupat și a obligat-o la plata sumei de 37.117.109 lei, reprezentând chirie și penalități.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta arătând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită la instanța de fond, deoarece a fost citată la sediul societății din București str. Iosif Iser, iar reclamanta a refuzat să-i plătească chiria.
La termenul din 16 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a pus în vedere apelantei să depună la dosar nota de calcul privind taxa de timbru și dovada achitării diferenței de taxă de timbru, precum și relații privind schimbarea sediului social în situația în care au intervenit modificări.
Prin încheierea din 13 octombrie 2004, aceeași instanță a suspendat judecata, conform art. 1551C. proc. civ., reținând că apelanta nu s-a conformat și nu a îndeplinit obligațiile dispuse prin încheierea anterioară.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, arătând că în mod greșit s-a dispus suspendarea judecății, soluția fiindu-i favorabilă pârâtei, care îi datorează suma de 38.545.118 lei, instanța trebuind să soluționeze cauza pe excepție, anulând apelul ca netimbrat.
Recursul este fondat.
Conform art. 1551C. proc. civ., când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata.
într-adevăr, apelanta pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite la termenul anterior, dar față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată, curtea de apel trebuia să facă aplicarea cu prioritate a dispoziției art. 20 din același act normativ, iar nu să suspende judecata conform art. 1551C. proc. civ.
Față de cele ce preced, rezultă că potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul a fost întemeiat. Drept urmare recursul a fost admis, încheierea casată, iar cauza trimisă pentru continuarea judecății, la aceeași instanță, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2507/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2523/2005. Comercial → |
|---|
