ICCJ. Decizia nr. 2567/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2567/2005
Dosar nr. 8555/2004
Şedinţa de la 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 11.676 din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea A.V.A.S. Bucureşti, prin care solicitase obligarea pârâţilor D.G., B.A., S.D. şi S.A. la plata sumei de 405.000.000 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor investiţionale asumate prin contractul din 5 februarie 1998 în art. 7.7.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 158 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În esenţă, s-a reţinut, ca şi instanţa de fond, că investiţiile asumate prin contractul în sumă de 800.000.000 lei ce urmau a se face pe perioada 1998 – 2001, au fost realizate de pârâţi cu mult peste valoarea stabilită în contract, respectiv în valoare de 1.606.000.000 lei, după cum rezultă din certificatul de atestare din 19 martie 2003 emis de comisia de cenzori a SC A. SA.
Împrejurarea că investiţiile au fost realizate din beneficiile ce se cuveneau pârâţilor ca dividende din societate, în conformitate cu cele decise prin hotărârile A.G.A. din SC A. SA, nu afectează cu nimic îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, aceste hotărâri fiind perfect legale şi în concordanţă cu art. 13 alin. (2) din OG 25/2002, dovada executării acestor investiţii fiind făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din OG 40/2003.
S-a reţinut, de asemenea, că pe parcursul apelului pârâtul D.G. a decedat, fiind introdusă în cauză în calitate de moştenitoare a acestuia, D.F.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocându-se în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică necorelarea temeiurilor de drept invocate de instanţa de apel cu dispoziţiile art. 25 alin. (2) din OG 40/2003, potrivit cărora pentru perioada scursă până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin act adiţional, aplicarea dispoziţiilor art. 11 – 22 din actul normativ menţionat.
Cum părţile n-au încheiat un astfel de act adiţional, rezultă că analiza obligaţiilor investiţionale se face în conformitate cu clauzele contractuale, clauze potrivit cărora pârâţii, din surse proprii, aveau obligaţia realizării investiţiilor şi nu SC A. SA din profitul obţinut, care este terţ faţă de contract.
Cum pârâţii n-au executat investiţiile din surse proprii solicită obligarea lor la plata penalităţilor stipulate în art. 7.8 din contract.
Pârâţii – intimaţi, prin notele scrise depuse la dosar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prin contract părţile n-au stipulat şi sursa de finanţare a investiţiilor la care s-au obligat, aşa încât efectuarea lor din dividende este perfect legală, aceste investiţii fiind realizate după cum s-a reţinut şi prin sentinţa comercială nr. 5042 din 11 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, cu mult peste obligaţiile asumate şi în numai doi ani (1998 – 1999) şi nu patru ani cum se stipulase în contract.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit celor convenite de părţi în art. 7.7 din contract pârâţii şi-au asumat obligaţia de a efectua în SC A. SA investiţii în sumă de 800.000.000 lei, pe o perioadă de 4 ani începând cu 1 ianuarie 1998.
Aceste investiţii au fost efectuate cu mult peste valoarea asumată, în anii 1998 – 1999, iar în cei patru ani s-au făcut în total investiţii de 1,6 miliarde lei, fapt necontestat de recurentă, atât apelul cât şi recursul contestând numai sursa din care s-au efectuat aceste investiţii, ceea ce nu echivalează cu cele susţinute de reclamantă în acţiunea iniţială în sensul că pârâţii n-au efectuat investiţiile.
De reţinut că reclamanta a mai promovat o acţiune similară cu acelaşi obiect dar pentru o altă perioadă (1998 – 1999) respinsă prin sentinţa comercială nr. 5042 din 11 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă prin Decizia 159 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, în care se reţine realizarea investiţiilor asumate prin contract înainte de termenul stipulat în art. 7.7, aşa încât nu sunt datorate penalităţi de întârziere.
Chiar dacă în prezentul recurs, recurenta pune în discuţie sursa realizării investiţiilor curtea apreciază critica drept nefondată deoarece, prin contract, părţile n-au stipulat sursa financiară a realizării investiţiilor, realizarea lor din dividendele cuvenite pârâţilor neînsemnând realizarea lor de către societate, cum greşit susţine recurenta.
Potrivit art. 67 din Legea 31/1990 dividendul distribuit aparţine fiecărui asociat şi nu societăţii, aşa încât greşit recurenta a pretins că nu pârâţii sunt cei ce au efectuat investiţiile.
Câtă vreme recurentei nu i-au fost acordate penalităţi de întârziere pentru o perioadă anterioară (acţiune întemeiată pe aceleaşi argumente şi aceeaşi clauză contractuală) printr-o sentinţă irevocabilă, cu atât mai mult nu poate pretinde acum penalităţi pe o perioadă ulterioară.
Neîntemeiat recurenta critică neaplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din OG 40/2003 şi invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 11, deoarece instanţa invocă acest text numai sub aspectul dovezii realizării investiţiilor, iar în ceea ce priveşte sursa realizării instanţa de apel apreciază că realizarea lor din dividende este perfect legală, hotărârile A.G.A. în acest sens fiind legale şi în concordanţă cu cele stipulate în art. 13 din OG 25/2002.
În consecinţă, curtea apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins, Decizia din apel fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 158 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2556/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2610/2005. Comercial → |
|---|
