ICCJ. Decizia nr. 2622/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2622/2005
Dosar nr. 11092/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4184 din 17 mai 2004 a Judecătoriei Ploieşti, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timiş şi pârâta S.N.P. P. SA, sucursala A. a fost obligată la plata sumei de 5.492.549 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 270 kg motorină şi la 505.803 lei cheltuieli de judecată; s-a respins acţiunea faţă de pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara şi SC P. SA Ploieşti, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 727 din 18 octombrie 2004 a admis apelul declarat de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala A. cu sediul în Piteşti, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea reclamantei faţă de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara pe care a obligat-o la plata sumei de 5.492.549 lei, cu titlu de daune şi la 506.000 lei cheltuieli de judecată; s-a respins acţiunea faţă de celelalte pârâte.
Împotriva acestei decizii C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
La termenul de azi, instanţa din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă în soluţionarea recursului având în vedere dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 195/2004.
Potrivit art. 2821 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării sentinţei judecătoriei, 17 mai 2004 şi care nu a fost modificat prin OG nr. 58/2003, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigiile al căror obiect au o valoare de până la 200 milioane lei.
Ulterior, ordonanţa a fost aprobată prin Legea nr. 195/2004 care a modificat acest articol în ceea ce priveşte valoarea litigiilor de până la un miliard lei inclusiv, care nu sunt supuse decât căii de atac a recursului.
Pe de altă parte, prin acelaşi act normativ s-a prevăzut la art. II alin. (1) că recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor, care au pronunţat hotărârile în primă instanţă.
În raport de aceste dispoziţii legale şi de data la care s-a declarat apelul împotriva hotărârii instanţei de fond (2 august 2004) curtea de apel trebuia să califice calea de atac drept recurs şi să o soluţioneze ca atare.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmează a se admite excepţia de necompetenţă materială, a se admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluţionarea apelului pârâtei, ca recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială.
Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva deciziei nr. 727 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ; casează Decizia şi trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluţionarea apelului pârâtei, ca recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2618/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2635/2005. Comercial → |
|---|
