ICCJ. Decizia nr. 2575/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 215 din 29 martie 2004 a Tribunalului Iași, a fost respinsă acțiunea reclamantei SC C.L.B. SRL Iași, ca inadmisibilă, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele art. 111 C. proc. civ., reclamanta având la îndemână acțiunea în realizarea dreptului în conformitate cu dispozițiile art. 1073-1074 C. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 1343 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, sentință ce a fost anulată în temeiul dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., iar pe fond, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și admisă acțiunea, constatându-se că reclamanta are un drept de proprietate asupra imobilului denumit "cantină centru" situat în șos. Bucium, compus din cantină, beci și rampă auto, instanța argumentându-și soluția pe dispozițiile art. 1295 C. civ., care consacră principiul consensualismului și acordul părților.
Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat la 19 octombrie 2004 recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în esență, recurenta critică decizia din apel prin care în mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, dispozițiile art. 111 C. proc. civ., fiind greșit interpretate de către instanță.
De asemenea, hotărârea A.G.A. a P.B. din 17 martie 2003, prin care se convenise vânzarea-cumpărarea respectivului imobil prin act autentic a fost greșit interpretată, instanța de apel schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, hotărârea fiind luată cu încălcarea dispozițiilor Legii 31/1990.
în final, recurenta critică omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unei dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv asupra contractului de închiriere a imobilului ce face obiectul judecății.
La data de 4 aprilie 2005, recurenta a completat recursul indicând datele de identificare ale intimatei persoană juridică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a invocat nulitatea recursului pârâtei invocând dispozițiile art. 3021lit. a) C. proc. civ., astfel cum au fost reglementate prin Legea 195/2004, nefiind identificată intimata prin cererea de recurs. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La termenul de astăzi, când curtea a pus în discuție excepția recurenta a invocat în respingerea excepției nulității recursului. Decizia nr. 310 din 8 iulie 2004 a Curții Constituționale respectiv cele reținute la pct. II în argumentarea acestei decizii.
Recursul urmează a se constata nul pentru următoarele considerente:
Recursul pârâtei a fost declarat după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii 195/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 3021lit. a) C. proc. civ., astfel cum a fost reglementat prin Legea 195/2004, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare, C. fisc. și contul bancar.
Decizia Curții Constituționale invocată de recurentă (publicată în M. Of. nr. 876 din 25 septembrie 2004) argumentează soluția dată pe anularea cererii de recurs și posibilitatea complinirii ei așa cum era ea reglementată prin O.U.G. 58/2003 și nu pe nulitatea cererii introdusă prin Legea 195/2004, sub imperiul căruia a fost formulată cererea de recurs de față.
în speță, recurenta prin cererea de recurs formulată nu a indicat intimata și datele sale de identificare încălcând astfel cele prevăzute la lit. a) ale art. 3021C. proc. civ., așa încât curtea a aplicat sancțiunea stipulată în Legea 195/2004 și a constatat nulitatea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2579/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2590/2005. Comercial → |
|---|
