ICCJ. Decizia nr. 2619/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 343 din 28 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respinsă excepția lipsei competenței materiale a tribunalului ca primă instanță, în materia contenciosului administrativ, de a soluționa acțiunea în daune promovată de reclamanta SC I. SRL Iași. Prin aceeași sentință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C.L.O.H. și P.O.H., cu consecința respingerii acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că raporturile juridice dintre părțile în proces sunt de natură administrativă, că reparația cerută își are izvorul în Legea 29/1990, prin care nu se disociază între acțiunea în anularea actului și acțiunea în daune.
Sentința a fost apelată de reclamantă pentru motivul că instanța de fond a schimbat natura și înțelesul actului juridic dedus judecății, întrucât instanța a fost sesizată cu o acțiune de natură comercială, așa cum rezultă din împrejurările speței. A mai susținut că refuzul de a se încheia contractul de închiriere după câștigarea licitației pentru executarea lucrărilor nu vizează un act administrativ, cum greșit s-a reținut de prima instanță.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 319/2004 a admis apelul reclamantei și în fond a admis acțiunea, pârâtele fiind obligate la plata sumei de 1.993.705.706 lei lipsă de folosință precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Din analiza criticilor aduse sentinței, Curtea a reținut că pârâtele au calitate procesuală pasivă și că tribunalul este instanța competentă întrucât litigiul este de natură comercială.
Pe fondul cauzei s-a reținut că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale și că paguba reclamată este dovedită, suma datorată în conformitate cu art. 998-999 C. civ., fiind de 1.993.705.706 lei.
împotriva deciziei nr. 319 din 27 septembrie 2004, au declarat recurs C.L.O.H. și P.O.H., prin care au invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 7, 8, 9, fără să le argumenteze în fapt și în drept cu mențiunea că motivele, potrivit art. 3021lit. c) C. proc. civ., vor fi depuse separat.
Prin înscrisul intitulat "Precizări la motivele de recurs", depus la înalta Curte de Casație și Justiție, pentru termenul din 15 aprilie 2005, recurenta a invocat necompetența secției comerciale, susținând că în cauză este competentă, secția civilă a înaltei Curți, iar în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat necompetența materială a tribunalului de a judeca recursul, împotriva unei hotărâri de contencios administrativ.
De asemenea a considerat că tot greșit curtea de apel a judecat calea de atac ca apel, după ce a recalificat raportul juridic dedus judecății, într-un complet nelegal constituit.
Curtea având în vedere că litigiul dintre părțile în proces este de natură comercială a respins excepția, privind necompetența acestei secții cât și cererea pentru trimiterea dosarului secției civile a înaltei Curți.
Având în vedere natura raporturilor juridice dintre părțile în proces, așa cum au fost examinate de instanța de apel, a constatat că nu este cazul să pună în discuție, din oficiu, așa cum prevede art. 306 alin. (2) C. proc. civ., alte motive de ordine publică.
în ce privește motivele de recurs, se constată că acestea au fost depuse direct la înalta Curte de Casație, cu nesocotirea art. 302 C. proc. civ., prin care se stabilește că "Recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă sub sancțiunea nulității".
Faptul că recurenții și-au intitulat motivele "Precizări la motivele de recurs", nu înlătură aplicarea art. 302 C. proc. civ.
Este adevărat că recurenta a invocat prevederile art. 3021lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: .. motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat ..". Numai că, dispozițiile citate, se coroborează cu prevederile art. 303 C. proc. civ., potrivit cărora recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Rezultă din dovezile de la recurs că decizia nr. 319/2004 a fost comunicată la data de 11 noiembrie 2004, iar motivele au fost depuse la 8 aprilie 2005, cu mult peste termenul legal citat mai sus.
Nerespectarea termenului de motivare a recursului s-a sancționat potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care a dispus că recursul a fost nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2615/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2616/2005. Comercial → |
|---|
