ICCJ. Decizia nr. 2699/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2699/2005
Dosar nr. 88/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 1990, reclamanta A.G.C.M. Maramureş (în prezent SC A. SA Baia Mare) a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Bucureşti, pentru a fi obligată la plata sumei de 2.252.120 lei contravaloare lucrări executate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4716 din 12 decembrie 1997, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 1425 din 12 octombrie 1998, a respins apelul reclamantei ca nefondat.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei soluţii, a fost anulat ca insuficient timbrat de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 280 din 20 ianuarie 2000.
În urma admiterii contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei de mai sus, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit termen pentru judecarea recursului, prin Decizia civilă nr. 7453 din 6 decembrie 2002.
Recursul reclamantei a fost admis, prin Decizia civilă nr. 1969 din 28 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, care a casat Decizia civilă nr. 1425 din 12 octombrie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 446 din 20 octombrie 2004, a respins apelul reclamantei declarat împotriva sentinţei civile nr. 4716 din 12 decembrie 1997 a Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost precizată prin actualizarea sumei cerute iniţial solicitând să se efectueze o nouă expertiză, nefiind de acord cu verificările şi constatările expertizei efectuate la instanţa de apel.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, precum şi a verificărilor şi concluziilor cuprinse în raportul de expertiză tehnică în construcţii, în raport de susţinerile recurentei reclamante se constată că acestea nu întrunesc nici una dintre condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.
Astfel că, în speţă, pe baza verificărilor expertizei, pe care şi-a fundamentat soluţia instanţa de apel, s-a constatat că situaţiile de lucrări care au fost confirmate de pârâtă se regăsesc în borderoul pentru lucrările din 1988 şi 1989 şi în borderoul pentru lucrări executate în 1989, la dosar nemai fiind depuse şi alte facturi ale reclamantei pe baza situaţiei lucrărilor acceptate de pârâtă, ceea ce face ca pretenţiile acesteia să fie nefondate.
În această situaţie, solicitarea reclamantei din recurs de a fi făcută o nouă expertiză, apare ca nefondată, cât timp aceasta nu a precizat în nici un fel în ce ar fi constat erorile expertizei tehnice din faţa instanţei de apel, pe care aceasta şi-a întemeiat corect soluţia.
În consecinţă, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 446 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2698/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2700/2005. Comercial → |
|---|
