ICCJ. Decizia nr. 2743/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2743/2005
Dosar nr. 10663/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta H.L. a acţionat în judecată pe pârâta SC R. SRL Reşiţa, iar ulterior a solicitat şi s-a încuviinţat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC B.C. SA Reşiţa şi a solicitat să se dispună anularea actului juridic autentic intitulat T. din 24 noiembrie 2003 şi a actului adiţional autentic la 23 decembrie 2003, încheiat între T.V., administrator al SC R. SRL Reşiţa şi S.E., director general, preşedinte al SC B.C. SA Reşiţa.
Reclamanta a precizat că are interes în a promova atare acţiune întrucât între aceasta şi pârâta SC R. SRL Reşiţa s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare anterior actului a cărei anulare s-a solicitat prin acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 1437 din 29 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin Reşiţa, în dosarul nr. 937/C/2004, acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că nulitatea relativă a unui act juridic poate fi invocată numai de către părţile convenţiei sau succesorii lor în drepturi, calitate pe care reclamanta nu o are.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 250 din 7 septembrie 2004, reţinându-se că sunt nejustificate criticile aduse de reclamantă hotărârii tribunalului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susţinând că este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- nu s-a ţinut cont în hotărârea împotriva căreia a declarat recurs că pârâta SC R. SRL Reşiţa a devenit proprietar al spaţiului situat în str. I.L. Caragiale, în luna august 2003 cum nu s-a ţinut seama nici de antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între această pârâtă şi reclamantă la data de 15 februarie 2001, privind acelaşi spaţiu cu destinaţie de birouri.
- în hotărârea recurată greşit nu s-a luat în considerare că este lovită de nulitate absolută tranzacţia, respectiv actul adiţional atacate în instanţă, acte autentice încheiate în detrimentul intereselor recurentei.
- au fost încălcate norme juridice de ordine publică ceea ce presupune sancţionarea acestei încălcări cu nulitate absolută ce poate fi invocată oricând şi de oricine ar avea un interes juridic.
- nu s-a luat în considerare aspectul că SC R. SRL a încălcat dispoziţia imperativă a legii prin aceea că a încheiat acte juridice care produc efecte, după expirarea duratei de funcţionare a societăţii comerciale.
Recursul reclamantei este nefondat.
Analizând criticile recurentei în raport de actele şi lucrările dosarului este de precizat faptul că acestea nu sunt de natură a casa /modifica hotărârea recurată.
Astfel, potrivit contractului de leasing imobiliar din 5 august 1998, aflat la dosarul instanţei de fond, încheiat cu acordul F.P.S. în calitate de acţionar principal la SC B.C. SA Reşiţa, această societate în calitate de locator a predat spre utilizare în sistem de leasing imobiliar pe o perioadă de 5 ani, contra plăţii unei redevenţe lunare, spaţiul de birouri din str. I.L. Caragiale, SC R. SRL Reşiţa.
Potrivit prevederilor cuprinse la art. 4 lit. b) din acest contract, utilizatorului îi era interzis să dea în folosinţă, fără acordul locatorului, total sau parţial aceste imobile, aşadar cu atât mai mult îi era interzisă vânzarea acestui activ.
Dacă reclamanta a încheiat în anul 2001 un precontract de vânzare cumpărare cu utilizatorul spaţiului, care nu avea calitatea de proprietar, acest contract nu îi este opozabil locatorului din contractul de leasing imobiliar.
La sfârşitul perioadei de leasing, utilizatorul şi-a manifestat dreptul de opţiune în cadrul tranzacţiei şi a actului adiţional ulterior şi cum corect s-a reţinut în hotărârea instanţei de apel, prin încheierea acestor două acte nu s-a derogat de la normele respectiv principiile care interesează ordinea publică şi nici nu au fost încălcate normele imperative ale legii care au ca scop ocrotirea unor interese generale.
Faţă de actele autentice a căror anulare a fost solicitată în instanţă, reclamanta, terţ, nu are calitatea de a solicita desfiinţarea lor.
Cum recursul reclamantei nu se încadrează în nici una dintre situaţiile reglementate la punctele 1-10 al art. 304 C. proc. civ., urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.L., împotriva deciziei nr. 250 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei SC B.C. SA Reşiţa suma de 30.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2738/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2749/2005. Comercial → |
|---|
