ICCJ. Decizia nr. 2693/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2693/2005
Dosar nr. 5842/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.P. Ploieşti, prin acţiunea introductivă, înregistrată la Judecătoria Ploieşti a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Ploieşti, solicitând obligarea acesteia la refacerea lucrărilor necorespunzătoare acoperişul sau la repararea acestora pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în anul 1997 au fost predate către proprietari, în stadiul minim de finisare apartamentele, fără acoperişul acestuia.
Că reclamanta a solicitat în nenumărate rânduri pârâtei ca antreprenor general să remedieze deficienţele constatate.
Pârâta SC C. SA Ploieşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi cerere de chemare în garanţie împotriva SC L.A.B. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la executarea lucrărilor de remediere la acoperişul blocului şi la plata daunelor cominatorii.
Instanţa a dispus introducerea în cauză a societăţii chemate în garanţie.
Chemata în garanţie, prin întâmpinarea depusă la 10 aprilie 2003, a cerut respingerea cererii de chemare în garanţie, a invocat mai multe excepţii, printre care şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
Judecătoria Ploieşti prin sentinţa civilă nr. 3463 din 9 mai 2003 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Prahova.
La data de 9 septembrie 2003, reclamanta A.P. a cerut respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, întrucât pârâta a executat remedierile solicitate.
La 7 octombrie 2003, pârâta SC C. SA a modificat în parte cererea de chemare în garanţie a SC L.A.B. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 35.222.503 lei contravaloare reparaţii efectuate la terasa blocului.
La termenul din 2 decembrie 2003 tribunalul a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de SC L.A.B. SA, împotriva SC R. SA Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3863 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins excepţiile tardivităţii cererii de chemare în garanţie, a necompetenţei teritoriale, a autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei dreptului la acţiune, invocate de chemata în garanţie SC L.A.B. SA.
A admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâta SC C. SA Ploieşti la plata către reclamantă a sumei de 5.174.000 lei cheltuieli de judecată, respingând ca rămase fără obiect capetele de cerere privind efectuarea reparaţiilor şi daunelor cominatorii, reţinând că în timpul procesului SC C. SA Ploieşti a executat reparaţiile la acoperişul blocului.
A respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie a pârâtei SC C. SA faţă de SC L.A.B. SA Bucureşti.
A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a SC L.A.B. SA, privind pe SC R. SA Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 202 din 9 martie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C. SA Ploieşti, împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta SC C. SA Ploieşti a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea cererii sale de chemare în garanţie şi obligarea SC L.A.B. SA la plata sumei de 35.222.503 lei contravaloare lucrări reparaţii efectuate la acoperişul blocului şi la 10.960.700 lei cheltuieli de judecată.
În criticile formulate, recurenta pârâtă susţine în esenţă următoarele:
- că în mod greşit i-a fost respinsă cererea sa de chemare în garanţie a SC L.A.B. SA, care a fost în fapt constructorul blocului şi în sarcina căreia cădea efectuarea reparaţiilor la acoperişul acestuia, în baza contractului de antrepriză şi că în raport de acest aspect se impunea obligarea acesteia la plata contravalorii reparaţiilor menţionate.
- că societatea sa a fost obligată greşit la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care aceasta nu a căzut în pretenţii.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel se constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că între pârâta SC C. SA Ploieşti şi SC C.F. SA, actualmente SC L.A.B. SA, a intervenit un contract, în baza căruia SC L.A.B. SA s-a obligat să execute lucrările de construcţii – montaj şi instalaţii, că deşi nu s-a făcut recepţia finală a blocului, apartamentele au fost predate către proprietari în aprilie 1997.
Că în timpul procesului, pârâta SC C. SA Ploieşti a executat remedierile solicitate de reclamantă la terasa blocului în cauză.
Prima critică formulată în recurs de pârâtă, privind respingerea cererii sale de chemare în garanţie a SC L.A.B. SA şi a neobligării acesteia la plata contravalorii reparaţiilor efectuate, este neîntemeiată.
Art. 60 (1) C. proc. civ., prevede că partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.
Potrivit art. 61 alin. (1) din acelaşi cod, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Ori, în raport de actele dosarului se observă că recurenta pârâtă şi-a tot modificat acţiunea, solicitând respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, cât şi cererea de chemare în garanţie, în sensul că nu a mai pretins obligarea acesteia la executarea lucrărilor de remediere la terasa blocului, ci plata la contravaloarea acestora în sumă de 35.222.503 lei.
În raport de situaţia de fapt, cum recurenta pârâtă a executat lucrările de remediere la terasa blocului în timpul procesului şi având în vedere caracterul accesoriu al cererii de chemare în garanţie şi faptul că aceasta nu a căzut în pretenţii, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că acţiunea reclamantei pentru capetele de cerere, privind contravaloarea lucrărilor de reparaţii şi daunele cominatorii au rămas fără obiect, astfel că neinstituindu-se în sarcina sa nici o obligaţie, nu erau îndeplinite nici cerinţele cerute de art. 60 alin. (1) C. proc. civ., pentru admiterea cererii de chemare în garanţie.
Şi al doilea motiv de recurs, privind cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, este nefondată.
Cum pârâta a fost în culpă procesuală, executând lucrările de reparaţii, pe parcursul procesului, conform contractului de antrepriză, corect instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. şi a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.174.000 lei.
Aşa fiind, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă apelul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 202 din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2692/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2695/2005. Comercial → |
|---|
